O teorie generală a criminalității

Recenzii ale cititorilor

Cartea este un text la nivel de absolvent de criminologie care explorează teoria autocontrolului în legătură cu comportamentul criminal, încorporând diverse teorii de la criminologi notabili. Deși este considerată informativă și provocatoare, a fost criticată pentru accesibilitatea sa, ipotezele teoretice și referințele datate.

⬤ Informativă și bine structurată
⬤ include o revizuire amănunțită a literaturii
⬤ provocatoare și încurajează continuarea investigațiilor
⬤ resursă utilă pentru cursurile de criminologie și sociologie
⬤ bine apreciată de cei care studiază la nivel universitar.

⬤ În mare parte inaccesibilă din cauza vocabularului complex
⬤ unele secțiuni pot fi plictisitoare
⬤ criticată pentru ipotezele sale teoretice cu privire la natura umană
⬤ inconsecvențe în argumente și domeniu de aplicare
⬤ unele date pot fi depășite
⬤ poate să nu fie potrivită pentru începători în domeniu.

(pe baza a 16 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

A General Theory of Crime

Conținutul cărții:

Prin articularea unei teorii generale a criminalității și a comportamentelor conexe, autorii prezintă o declarație nouă și cuprinzătoare cu privire la ceea ce ar trebui să fie întreprinderea criminologică. Ei susțin că criminologia academică predominantă - fie ea sociologică, psihologică, biologică sau economică - a fost incapabilă să ofere explicații credibile ale comportamentului criminal.

Tradiția clasică în criminologie, demult abandonată, se baza pe alegere și liber arbitru și considera infracțiunea drept consecința naturală a tendințelor umane nestăpânite de a căuta plăcerea și de a evita durerea. Aceasta s-a preocupat de natura criminalității și a acordat puțină atenție criminalului. Tradiția științifică, sau disciplinară, se bazează pe cauzalitate și determinism și a dominat criminologia secolului al XX-lea. Aceasta se preocupă de natura infractorului și acordă puțină atenție infracțiunii în sine. Deși cele două tradiții sunt considerate incompatibile, această carte reunește criminologia clasică și cea modernă, cerând ca concepțiile lor să fie coerente între ele și cu rezultatele cercetării.

Autorii analizează natura esențială a criminalității, constatând că concepțiile științifice și populare ale criminalității sunt înșelătoare, și evaluează adevărul afirmațiilor disciplinare cu privire la criminalitate, concluzionând că astfel de afirmații sunt contrare naturii criminalității și, în mod interesant, datelor produse de disciplinele în sine. Aceștia prezintă apoi propria lor teorie a criminalității, care afirmă că elementul esențial al criminalității este absența autocontrolului. Persoanele cu un autocontrol ridicat iau în considerare consecințele pe termen lung ale comportamentului lor; cele cu un autocontrol scăzut nu o fac. Un astfel de control se învață, de obicei devreme în viață, și, odată învățat, este foarte rezistent la schimbare.

În restul cărții, autorii își aplică teoria la problemele persistente ale criminologiei. De ce bărbații, adolescenții și minoritățile sunt mai predispuși decât omologii lor să comită acte criminale? Care este rolul școlii în cauzarea delincvenței? În ce măsură ar putea fi redusă criminalitatea prin oferirea unei munci semnificative? De ce unele societăți au rate ale criminalității mult mai scăzute decât altele? Are criminalitatea gulerelor albe nevoie de propria sa teorie? Există criminalitate organizată? În toate cazurile, teoria forțează reconsiderarea fundamentală a înțelepciunii convenționale a academicienilor și a practicienilor din domeniul justiției penale. Autorii concluzionează prin explorarea implicațiilor teoriei pentru studiul și controlul viitor al criminalității.