O teorie sociologică a comunicării: Auto-organizarea societății bazate pe cunoaștere

Titlul original:

A Sociological Theory of Communication: The Self-Organization of the Knowledge-Based Society

Conținutul cărții:

Rețelele de comunicare evoluează în termeni de schimburi reflexive. Codificarea acestor reflecții în limbaj, adică la nivel social, poate fi considerată drept sistemul de funcționare al societății. În condiții sociologice specificabile, se poate aștepta ca reconstrucțiile discursive să facă ca sistemele reflectate să devină din ce în ce mai intensive în cunoștințe.

Această teorie sociologică a comunicării se întemeiază pe o tradiție care include teoria structurării a lui Giddens (1979), teoria acțiunii comunicative a lui Habermas (1981) și propunerea lui Luhmann (1984) de a considera sistemele sociale ca fiind auto-organizate. Studiul se bazează, de asemenea, pe teoria matematică a comunicării a lui Shannon (1948) pentru formalizarea și operaționalizarea dinamicii neliniare.

Dezvoltarea comunicării științifice poate fi studiată utilizând analiza citațiilor. Mijloacele de schimb la interfețele producției de cunoștințe ne oferă modelul evolutiv al unei Triple Helix a relațiilor universitate-industrie-guvernare. Construcția societății europene a informației poate fi apoi analizată în termeni de rețele de comunicare în interacțiune. Problemele dezvoltării durabile și așteptarea schimbărilor sociale sunt discutate în raport cu posibilitatea unei teorii generale a comunicării.