Oamenii care vorbesc cu animalele de pluș sunt drăguți: povești

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă trei povestiri scurte care explorează tema diferenței într-o societate intolerantă, provocând gândire și discuții. Cititorii au avut reacții mixte, unii găsind-o relaxantă și pătrunzătoare, în timp ce alții s-au luptat să se conecteze cu stilul.

⬤ Teme provocatoare despre diferență și acceptarea societății
⬤ excelentă pentru discuțiile din cluburile de lectură
⬤ unii cititori au găsit-o relaxantă și convingătoare.

⬤ Nu tuturor le-a plăcut stilul
⬤ unii l-au găsit suprarealist și dificil de abordat
⬤ s-ar putea să nu fie pe placul celor care nu sunt familiarizați cu literatura japoneză.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

People Who Talk to Stuffed Animals Are Nice: Stories

Conținutul cărții:

O colecție de povestiri proaspătă, atentă și mereu surprinzătoare de la o tânără stea în ascensiune în lumea literaturii japoneze.

Compusă din nuvela din titlu și trei povestiri scurte, Oamenii care vorbesc cu animalele împăiate sunt drăguți explorează cu sensibilitate genul, prietenia, romantismul, dragostea, interacțiunea umană și absența acesteia, precum și modul în care o societate misogină limitează femeile și bărbații.

În povestea din titlu, Nanamori și Mugito, doi studenți consternați de rolurile de gen ale societății, se revoltă. Refuzând să interacționeze cu alți oameni, ei folosesc jucăriile de pluș pentru sprijin emoțional. Spre deosebire de Nanamori și Mugito, colega lor Shiraki, membră a societății plușurilor, nu vorbește cu plușurile. Pragmatică, ea acceptă status quo-ul că băieții fac uneori glume proaste; ea crede că comportamentul lor seamănă cu lumea reală.

În "Realizing Fun Things Through Water", o tânără pe nume Hatsuoka trebuie să se lupte cu o soacră care jură că apa "hiperorganizată" previne cancerul și cu o soră care scrie știri false pentru a trăi. "Bath Towel Visuals" pune în lumină costul mental al faptului de a nu râde doar la umorul răutăcios, în timp ce "Hello, Thank You I'm Okay" urmărește reacția unei familii atunci când fiul lor închis în casă anunță că vrea să își organizeze singur o petrecere aniversară.

Scrise într-o proză vioaie și blândă, povestirile lui Ao Omae surprind subtilitățile și complexitatea lumii interioare a personajelor sale, indivizi care se luptă să se conformeze într-o societate inflexibilă și puțin tolerantă față de diferențe. Aceste povestiri, uneori comice, alteori dulci-amare și întotdeauna provocatoare, vorbesc despre durerea și dorințele tuturor celor care îmbrățișează nuanțele, resping rolurile sexuale tradiționale și tânjesc după o lume mai blândă și mai tolerantă.