Oamenii mei sunt eroii mei

Recenzii ale cititorilor

Recenzile pentru „Oamenii mei sunt eroii mei: Povestea lui Brad Kasal” o evidențiază ca fiind o lectură inspirațională și captivantă care oferă o perspectivă profundă asupra experiențelor pușcașilor marini, în special în timpul bătăliei de la Fallujah. În timp ce mulți cititori apreciază portretul său de conducere și camaraderie, există critici cu privire la stilul de scriere al cărții și fluxul narativ.

⬤ Oferă o privire autentică și personală asupra Corpului Pușcașilor Marini și a experiențelor trupelor din Irak, în special în timpul bătăliilor semnificative.
⬤ Lecții inspiraționale de leadership și perspective asupra caracterului sergentului major Brad Kasal, care rezonează bine cu pușcașii marini și civilii deopotrivă.
⬤ Încurajează înțelegerea stilului de viață militar și a sacrificiilor făcute de militari.
⬤ Bine primită de personalul militar activ și de foștii militari, care o găsesc relatabilă și captivantă.
⬤ Include povești convingătoare despre curaj și eroism.

⬤ Mulți recenzenți au criticat stilul de scriere ca fiind dezarticulat sau lipsit de profunzime, sugerând că ar fi putut fi mai bine structurat.
⬤ Se menționează că narațiunea se concentrează uneori prea mult asupra lui Kasal, în loc să ofere o perspectivă mai largă asupra contribuțiilor oamenilor săi, ceea ce ar trebui să fie premisa cărții.
⬤ Unii cititori au găsit teme repetitive care au afectat ritmul poveștii.
⬤ Câțiva și-au exprimat nemulțumirea față de explorarea limitată a caracterului lui Kasal și față de potențialul de aprofundare a poveștii.

(pe baza a 109 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

My Men Are My Heroes

Conținutul cărții:

Bărbații mei sunt eroii mei își prezintă cititorii la un standard viu al spiritului de corp și al decorului militar al Corpului Pușcașilor Marini. Sergentul major Bradley Kasal, mândria statului Iowa, este un băiat dintr-un orășel care a vrut să devină pușcaș marin al Statelor Unite chiar înainte ca un recrutor de pușcași marini perfect pentru poster să intre în sala de sport a liceului său și să-i ofere o provocare căreia Kasal nu i-a putut rezista. Două decenii mai târziu, Kasal stătea țeapăn în poziție de drepți, cu un picior literalmente tăiat în două, în timp ce Crucea Marinei îi era prinsă în piept. Kasal este în prezent sergent major al Școlii de infanterie de la Camp Pendleton, California, până la pensionare, în mai 2012. După o scurtă vizită în copilăria sa, povestea lui Kasal prinde rapid avânt, prezentându-i cititorului începutul carierei sale în Marină; ani plini de aventuri care i-au adus numele de "Robo-Grunt" din partea unor bărbați care nu oferă ușor laude. Kasal se folosește de experiența sa de a urca în grad pentru a ilustra modul în care pușcașii marini cresc și modul în care aceștia sunt formați de atitudinile intransigente ale ofițerilor și subofițerilor însărcinați cu transformarea tinerilor pușcași marini în tigri. Aventurile lui Kasal culminează în Irak. Acum este sergentul Kasal, care conduce Compania Kilo, 3/1, o companie de pușcași din Batalionul 3, 1 Infanterie Marină, puternicul "Thunder Third" care se va acoperi de glorie în 2004.

La două zile după începerea operațiunii Iraqi Freedom, în martie 2003, Kilo primește ordinul de a menține deschis un drum critic între două poduri pe care fioroșii Fedayeen ai lui Saddam Saddam erau la fel de hotărâți să le ia. Kasal își menține poziția pe acel drum, stând literalmente în picioare în mijlocul focurilor de armă feroce, demonstrând genul de conducere de care avea nevoie compania Kilo pentru a duce treaba la bun sfârșit. Lupta Companiei Kilo a făcut parte din primul mare test al capacităților de luptă ale Corpului Pușcașilor Marini în cel de-al doilea război irakian și singurul angajament major în care a luptat Corpul Pușcașilor Marini în timpul zilelor amețitoare ale "Drive Up" către Bagdad. Când s-a terminat, așa-numiții "ninja" ai Fedayeen Saddam au fost zdrobiți. O săptămână mai târziu, Kasal era în Bagdad, primit cu brațele deschise de populația exuberantă. Un an mai târziu, 3/1 era din nou în Irak, în provincia Anbar, epicentrul războiului brutal care făcea acum ravagii în fostul bastion tribal al lui Saddam și al slugilor sale. Fețele zâmbitoare care întâmpinaseră 3/1 cu un an înainte dispăruseră. Kasal este sergentul I al Companiei de Armament, 3/1, pumnul blindat al unui batalion de infanterie ușoară.

După patru luni de ambuscade, dispozitive explozive improvizate și încăierări mortale, 3/1 a primit ordin să intre în Fallujah, pentru a lua înapoi orașul antic de la Al-Qaeda și de la luptătorii străini care transformaseră vechiul "Oraș al Moscheilor" într-o fortăreață. Acolo, în noiembrie 2004, "Thundering Third" a intrat în legenda Corpului Pușcașilor Marini și Kasal în Panteonul Eroilor pentru acțiunile sale din timpul celei mai sălbatice bătălii purtate de pușcașii marini în războiul din Irak. Într-o casă necunoscută dintr-un cartier fortificat din Fallujah, Kasal, care însoțea atunci o echipă de pușcași Kilo într-o casă disputată, a fost implicat într-un duel corp la corp cu luptători ceceni fanatici. Lupta face ravagii în întreaga casă, uneori pușcașii marini și luptătorii străini schimbând focuri de pușcă și grenade la distanțe mai mici de 3 metri. Timp de aproape două ore, echipa este prinsă în casă. În timpul încăierării, Kasal este împușcat de șapte ori, aproape își pierde piciorul când acesta este aproape rupt de corp și suferă 47 de răni provocate de șrapnel atunci când și-a folosit corpul pentru a proteja de o grenadă inamică un pușcaș marin rănit care zăcea lângă el. În această încăierare, cunoscută pentru totdeauna ca lupta "Hell House", Kasal a fost decorat cu Crucea Marinei, a doua cea mai înaltă distincție a națiunii pentru eroism.".