Obiceiul: O istorie a vestimentației călugărițelor catolice

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Obiceiul” de Elizabeth Kuhns explorează istoria și semnificația veșmintelor purtate de călugărițe, oferind un amestec de conținut educațional și reflecții personale. Scrierea este bine documentată, captivantă și prezintă o înțelegere profundă a complexităților legate de veșmintele religioase și de rolul femeilor în Biserică. Cu toate acestea, mulți cititori își exprimă dezamăgirea cu privire la aspectul său, în special lipsa de imagini suficiente și stilul general de scriere sec.

⬤ Bine documentată și informativă
⬤ oferă o perspectivă profundă asupra istoriei hainelor călugărițelor
⬤ include fotografii artistice
⬤ stil de scriere educativ și academic
⬤ se adresează atât catolicilor, cât și celor interesați de modă.

⬤ Imagini insuficiente și fotografii de dimensiuni mici
⬤ unele zone sunt percepute ca fiind seci sau prea asemănătoare unui manual
⬤ informații limitate despre obiceiuri specifice, cum ar fi Fiica Carității
⬤ aspectul a fost considerat plictisitor de unii cititori
⬤ lipsește o discuție despre aspectele nepractice ale hainelor istorice.

(pe baza a 43 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Habit: A History of the Clothing of Catholic Nuns

Conținutul cărții:

Curiozitatea față de călugărițe și hainele lor distinctive este aproape la fel de veche ca însuși catolicismul. Obiceiul îi intrigă deopotrivă pe cei religioși și pe cei nereligioși, de la fecioarele medievale la școlarii contemporani, la feministe și alți critici sociali. Prima carte care explorează simbolismul acestei ținute, Obiceiul prezintă o galerie vizuală a diverselor forme de îmbrăcăminte religioasă și explică principiile și tradițiile care le-au inspirat. Mai mult decât un studiu care deschide ochii asupra semnificației simbolice a halatelor amidonate, a rochiilor închise la culoare și a voalurilor vaporoase, Obiceiul este un portret incisiv și captivant al rolurilor pe care călugărițele le-au jucat și le joacă în Biserica Catolică și în slujirea nevoilor societății.

De la îmbrăcămintea întâlnită într-o mănăstire din secolul al XI-lea până la hainele purtate de călugărițe la pichetările din anii 1960, obiceiurile au fost întotdeauna concepute pentru a transmite o anumită imagine sau ideal. Obiceiurile benedictinelor și dominicanelor, de exemplu, au fost create special pentru a distinge femeile care și-au consacrat viața lui Dumnezeu; alte obiceiuri reflectau dorința surorilor de a se amesteca printre oamenii pe care îi serveau. Obiceiul maro al Carmelitelor era rar văzut în afara zidurilor mănăstirii, în timp ce Flying Nun a transformat coronița albă înaripată a Fiicelor Carității într-o icoană universal recunoscută. Și când mulți religioși au renunțat la obiceiuri în anii 1960 și 1970, acest lucru a stârnit o dezbatere care continuă și astăzi.

Bazându-se pe cercetări de arhivă și interviuri personale cu călugărițe din toate Statele Unite, Elizabeth Kuhns examinează unele dintre problemele de gen și identitate din spatele controversei și scoate la lumină paradoxurile pe care le reprezintă obiceiul. Pentru unii, el întruchipează opresiunea și obsolescența; pentru alții, el întruchipează frumusețea și demnitatea supremă a vocației.

Completată cu fotografii extraordinare, inclusiv imagini ale bonetelor de mătase ale călugărițelor din secolul al XIX-lea până la rochiile gri simple ale Surorilor Serviciului Social, această narațiune evocatoare explorează simbolismul atemporal al obiceiului și urmărește evoluția acestuia ca o reflectare vizuală a schimbărilor din societate.