Obiceiuri de scriere în tradițiile manuscriselor din Orientul Apropiat

Titlul original:

Scribal Habits in Near Eastern Manuscript Traditions

Conținutul cărții:

Majoritatea cercetătorilor care utilizează manuscrisele în cercetările lor tind să se concentreze asupra conținutului literar în sine.

Dar cum rămâne cu rolul scribului, care rămâne de obicei la periferia cercetării? Cum putem, în cuvintele criticului textual al NT James Royse, „să privim practic peste umărul scribului” pentru a înțelege procesul prin care au fost produse manuscrisele noastre? În plus, manuscrisele conțin adesea mult mai mult material decât cuvintele care formează textele lor primare: puncte și diverse alte simboluri care marchează vocalele (în cazul limbilor semitice), intonația, ajutoarele de lectură și alte marcaje textuale; note marginale și sigle care oferă un conținut explicativ suplimentar asemănător, dar substanțial diferit de notele și notele finale moderne; imagini și ilustrații care prezintă material suplimentar care nu se găsește în textul principal. Aceste elemente extratextuale (sau peritextuale) adaugă straturi suplimentare corpului principal al textului și sunt esențiale pentru înțelegerea istoriei transmiterii textului, precum și a obiceiurilor scribilor.

Acest volum reunește contribuțiile cercetătorilor care se concentrează asupra acestor elemente extra- sau peritextuale, așa cum se găsesc în manuscrisele din Orientul Mijlociu scrise în ebraică, siriacă, arabă, persană și alte limbi, pentru a studia persoanele care au produs manuscrisele noastre și modul în care acestea au modelat transmiterea textelor literare pe care le-au copiat.