Odele lui John Keats

Recenzii ale cititorilor

Analiza lui Helen Vendler a odiilor lui John Keats este lăudată pentru profunzimea sa și pentru legăturile perspicace dintre poeme și contextele lor. Deși cartea este considerată indispensabilă și provocatoare, unele critici remarcă faptul că Vendler își prezintă uneori interpretările drept adevăruri definitive despre gândurile și procesul creativ al lui Keats.

Analiză profundă și convingătoare, conexiuni perspicace între ode, stil bine scris și clar, integrează contextul altor poeți, îmbogățitoare atât pentru cercetători, cât și pentru cititorii ocazionali, și note de subsol valoroase care sporesc înțelegerea.

Ocazional prezintă conjecturi ca fiind perspective definitive asupra gândurilor lui Keats, necesită familiaritate cu Keats și cu alți poeți și are momente de scriere complicată.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Odes of John Keats

Conținutul cărții:

Helen Vendler își extinde explorarea poeziei lirice cu o nouă evaluare a celor șase mari ode ale lui John Keats și, în acest proces, ne oferă, implicit, o lectură a întregii cariere a lui Keats. Ea propune că aceste poezii, citite de obicei separat, sunt imperfect văzute dacă nu sunt privite împreună - că ele formează o secvență în care Keats a urmărit o cercetare strictă și profundă a problemelor de limbaj, filosofie și estetică.

Vendler descrie un Keats mult mai preocupat intelectual de crearea unei estetici și de investigarea mijloacelor poetice decât am văzut până acum, un Keats care se interesează de obiectele adecvate de cult pentru om, de procesul de formare a sufletului, de muza feminină, de funcția reveriei estetice și de natura ontologică a operei de artă. Îl vedem punând la îndoială admisibilitatea mitologiei antice într-o artă post-iluministă, ierarhia artelor, rolul pasiunilor în artă și pretențiile rivale ale abstracției și reprezentării. În termeni formali, el investighează în ode oportunitatea diferitelor structuri lirice. Iar în dezbaterea valorii pentru poezie a limbajelor personificării, mitologiei, discursului filosofic și descrierii trompe l'oeil, Keats distinge din ce în ce mai clar rolul social al liricii de cel al picturii, filosofiei sau mitului.

La fel ca lucrările anterioare ale lui Vendler despre Yeats, Stevens și Herbert, acest volum bine conceput sugerează că poezia lirică este cel mai bine înțeleasă atunci când mai multe forme de cercetare - tematică, lingvistică, istorică, psihologică și structurală - sunt aplicate simultan asupra ei.