Ofensiva mediatică: Cum presa și opinia publică au modelat strategia aliaților în timpul celui de-al Doilea Război Mondial

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Ofensiva mediatică” de Dr. Alex Lovelace oferă o perspectivă bine documentată și convingătoare asupra rolului mass-media în modelarea celui de-al Doilea Război Mondial, influențând deciziile militare și politice. Cartea este accesibilă atât universitarilor, cât și cititorilor generali, cu referințe meticuloase și perspective extrase din diverse documente ale celui de-al Doilea Război Mondial.

Foarte bine documentată, interesantă, schimbă perspectiva asupra războiului, excelentă pentru universitari și public, riguroasă, dar ușor de citit, oferă perspective noi, cu referințe meticuloase, bazată pe jurnale personale și memorii militare, are lecții importante pentru strategia politică și militară actuală.

Nu au fost raportate potențiale dezavantaje ale cărții.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Media Offensive: How the Press and Public Opinion Shaped Allied Strategy During World War II

Conținutul cărții:

Al Doilea Război Mondial a fost un război mediatic. Președintele Franklin D. Roosevelt a folosit presa într-o mare măsură, desigur, dar pe măsură ce războiul avansa, mass-media a ajuns, de asemenea, să influențeze deciziile comandanților pe câmpul de luptă. Salvarea generalului Douglas MacArthur din Filipine din respect pentru opinia publică a forțat Aliații să împartă Războiul din Pacific între două teatre concurente. Grija lui Omar Bradley față de opinia publică americană l-a convins pe generalul Dwight D. Eisenhower să includă americanii în asaltul final împotriva forțelor Axei în Tunisia. Generalul George S. Patton Jr. a alergat prin Sicilia pentru a câștiga atenția presei și respectul britanicilor. Foamea de publicitate a generalului Mark Clark și gloria de a cuceri Roma au permis unei întregi armate germane să scape de distrugere. Presiunea negativă a presei și teama că bombele V-1 vor afecta moralul britanicilor au dat impulsul pentru evadarea din Normandia și încercarea nereușită de a elibera Țările de Jos în toamna anului 1944. Remarcile făcute de generalul britanic Bernard Montgomery în fața presei în timpul bătăliei de la Bulge aproape că l-au făcut să-și piardă comanda și au creat sentimente foarte negative în rândul aliaților. La scurt timp după aceea, Eisenhower a fost forțat să păstreze orașul Strasbourg, periculos de expus, din cauza opiniei publice franceze. De Ziua Victoriei, chiar și Eisenhower a încercat să obțină mai multă publicitate pentru unitățile americane decât pentru cele aliate.

Ofensiva mediatică oferă un nou mod de a înțelege relațiile dintre armată și mass-media în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Presa și opinia publică au influențat nu numai modul în care a fost văzut conflictul, ci și modul în care a fost purtat. Alexander Lovelace demonstrează că armata americană a descoperit în repetate rânduri că cele mai bune efecte rezultau din relatări corecte. Știrile veridice - definite ca știri care descriu cu acuratețe evenimentele pe care le descriu - nu puteau fi create de armată sau chiar de mass-media, ci puteau apărea doar prin intermediul unei prese libere care le căuta.

Lovelace reformulează al Doilea Război Mondial într-un mod nou și unic, plasând mass-media și opinia publică în centrul procesului decizional de pe câmpul de luptă. Spre deosebire de studiile anterioare despre mass-media în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care se concentrau pe cenzură, propagandă sau poveștile de aventură ale corespondenților de război, The Media Offensive duce istoriografia reportajelor de război într-o nouă direcție. În ceea ce s-ar putea numi "noua istorie a reportajelor de război", accentul este mutat de la modul în care armata a controlat reporterii la modul în care deciziile militare au fost modelate de presă.