Offshore Lightning

Conținutul cărții:

Anxietatea și dorul sufocă portretele incisive ale Japoniei postbelice.

Nazuna Saito a început să facă benzi desenate târziu. Avea 40 de ani când a trimis o povestire la o editură japoneză importantă și a câștigat un premiu pentru debutanți. A continuat să lucreze prin anii 1990, până când s-a oprit din desenat pentru a avea grijă de părinții ei bolnavi. La șaizeci de ani, a acceptat un post de profesoară de desen la Universitatea Kyoto Seika și a fost inspirată de studenții ei talentați. Când s-a întors la predat, interesele ei de a povesti se schimbaseră. Înainte de a suferi un atac cerebral, a desenat In Captivity (2012) și Solitary Death Building (2015) - ambele axate pe îmbătrânire și moarte. Offshore Lightning reunește lucrările de început ale lui Saito, precum și aceste două romane grafice recente.

Povestiri precum "Cumpără mâncare pentru câini și du-te acasă" și "Fulger în larg" se concentrează asupra bărbaților de vârstă mijlocie prinși într-un ciclu de autocompătimire și auto-reflecție. Saito ironizează cu blândețe angoasa și implicarea lor în sine, surprinzând în același timp patetismul acestor bărbați în timp ce revăd prieteniile din copilărie și iubirile pierdute. În schimb, "In Captivity" urmărește trei frați care își vizitează mama bolnavă, care suferă de demență și este resentimentară față de pierderea puterii de decizie. Frații fac o plimbare cu mașina în timp ce trebuie să găsească un echilibru între moștenirea dureroasă a personalității ei caustice și încercarea de a o onora pe această femeie aflată la sfârșitul vieții. Solitary Death Building documentează o distribuție excentrică de bârfitori în vârstă în timp ce moartea se abate asupra complexului de locuințe în care trăiesc.