Oglinda muzicii: Cartea a șaptea

Titlul original:

The Mirror of Music: Book the Seventh

Conținutul cărții:

Speculum musicae a lui Magister Jacobus de Ispania din Liege este cea mai importantă Summa medievală a muzicii. Compilată probabil în anii 1330, aceasta cuprinde nu mai puțin de șapte cărți, totalizând peste 375 000 de cuvinte.

Muzicologul Rob C. Wegman de la Princeton oferă o traducere a celei de-a șaptea și ultime cărți, care tratează polifonia contemporană. Această parte a Speculum este o diatribă notorie - și neobișnuit de pasionată - împotriva noilor practici muzicale și notaționale care s-au impus în Franța în al doilea sfert al secolului al XIV-lea.

Jacobus se dovedește a fi foarte bine instruit în filozofia scolastică și își susține cauza cu o determinare necruțătoare, folosindu-și pe deplin abilitățile retorice desăvârșite și inteligența sa critică feroce. Ceea ce l-a determinat să lanseze atacul a fost sentimentul său de loialitate personală față de muzica și muzicienii pe care îi iubise în timpul anilor în care fusese student universitar la Paris, probabil în anii 1290, precum și credința sa în puterea decisivă a raționamentului riguros și metodic.

Cu toate acestea, spre infinita sa tristețe, demonstrațiile sale s-au dovedit puțin utile în fața forțelor contemporane mai puternice ale gustului muzical în schimbare și ale oportunității practice. Magister Jacobus își încheie tratatul cu o emoționantă rugăciune de mulțumire, în care așteaptă cu nerăbdare viața viitoare și pare pregătit să se despartă de această lume, care l-a dezamăgit atât de amarnic în ultimii săi ani.