Oh, Play That Thing

Recenzii ale cititorilor

Recenzile la „Oh, Play That Thing” sunt mixte, unii cititori apreciind scriitura plină de viață și dezvoltarea personajelor, în timp ce alții o consideră complicată, greu de urmărit și o continuare dezamăgitoare la „A Star Called Henry”. Mulți cititori remarcă fundalul intens și interesant al poveștii, plasat în contextul anilor '20 furtunoși și al Marii Depresiuni. În general, cei familiarizați cu prima carte consideră adesea că aceasta nu se ridică la înălțimea ei, citând probleme legate de complot și consistența personajelor.

Scriitură vie și umor din partea lui Roddy Doyle, dezvoltare captivantă a personajelor, portretizare eficientă a anilor 1920 și a Marii Depresiuni și câteva momente interesante în narațiune, în special cu personajul Louis Armstrong. Cititorii apreciază îmbinarea istorică a lui Doyle și profunzimea disperării surprinse în decor.

Mulți cititori au găsit complotul confuz și exagerat, au simțit că îi lipsește natura captivantă a primei cărți și au descris adesea scrierea ca fiind tangențială și greu de urmărit. Există plângeri cu privire la faptul că personajul Henry Smart a devenit mai puțin fermecător și prea diferit de portretul său original, cu probleme privind fluxul narativ și coerența.

(pe baza a 43 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Este un bărbat chipeș cu un panou cu sandvișuri, în spatele căruia ascunde băutură pentru barurile clandestine din Lower East Side.

Muzică furioasă, sălbatică, veselă, cântată de un bărbat cu o trompetă și buze sângerânde pe nume Louis Armstrong. Armstrong are nevoie de un bărbat, un bărbat alb, iar bărbatul pe care îl alege este Henry Smart.