Omul care a fost rege: Exilul american al fratelui lui Napoleon, Joseph

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o biografie de primă mână a lui Joseph Bonaparte, subliniind viața sa fascinantă ca expatriat în America, contribuțiile sale la natură și cultură și personalitatea sa plină de culoare. Autorul, Stroud, combină umorul și anecdotele pătrunzătoare, făcând biografia captivantă atât pentru cititorii generali, cât și pentru cercetători.

Povestirea captivantă cu umor, fapte istorice bine documentate, anecdote pătrunzătoare despre viața și contribuțiile lui Joseph, se adresează atât cititorilor profani, cât și celor erudiți și oferă o relatare captivantă a legăturilor familiei Bonaparte.

Unii cititori pot găsi accentul pus pe viața aristocratică mai puțin atrăgător dacă preferă istoria naturală, iar cartea poate să nu acopere în detaliu toate aspectele vieții lui Joseph.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Man Who Had Been King: The American Exile of Napoleon's Brother Joseph

Conținutul cărții:

Iosif Bonaparte, rege al Neapolelui și al Spaniei, susținea că nu și-a dorit niciodată rolurile copleșitoare pe care i le-a impus ilustrul său frate mai mic, Napoleon. Lăsat în voia sorții, ar fi fost probabil avocat în Corsica sa natală, un domn de la țară care avea timp liber să citească marea literatură pe care o prețuia și să supravegheze întreținerea proprietăților sale. Atunci când căderea lui Napoleon l-a forțat pe Iosif să plece în exil, el a putut deveni în sfârșit acel domn de țară, dar într-un loc pe care cu greu și l-ar fi putut imagina.

Majoritatea oamenilor sunt surprinși de faptul că Iosif a petrecut șaptesprezece ani în Statele Unite după înfrângerea lui Napoleon la Waterloo. În The Man Who Had Had Been King, Patricia Tyson Stroud a scris o relatare bogată - bazându-se pe scrisori nepublicate ale familiei Bonaparte - despre acest exil american, petrecut în mare parte în splendoare regală, deasupra malurilor râului Delaware din New Jersey.

După ce a evadat din Franța în 1815, Joseph a sosit pe noile meleaguri cu o avere în mână și s-a apucat în scurt timp să construiască și să amenajeze superba proprietate din New Jersey pe care a numit-o Point Breeze. Casa palatială era plină de picturi și sculpturi realizate de personalități precum David, Canova, Rubens și Titian. Parcul înconjurător se întindea pe 1 800 de acri de grădini luxuriante, cu douăsprezece mile de drumuri pentru trăsuri, un lac artificial și o rețea de tuneluri subterane care au stârnit multe speculații locale.

Stroud povestește cum Joseph a devenit prietenul și gazda multora dintre cei mai bogați și mai cultivați cetățeni ai națiunii și cum colecția sa de artă a jucat un rol crucial în transmiterea gustului înalt european în America. Cu toate acestea, Joseph nu a încetat niciodată să tânjească după țara sa natală. În ciuda aerelor sale republicane, nu a încetat niciodată să se autointituleze „contele de Survilliers”, un titlu nobiliar pe care l-a inventat la primul său zbor din Franța în 1814, când Napoleon a fost exilat la Elba, și nici nu a învățat vreodată mai mult decât o engleză rudimentară. Deși și-a implorat în repetate rânduri soția să i se alăture, nu a fost un soț credincios, iar Stroud povestește aventurile sale cu o americancă și cu o franțuzoaică, ambele făcându-i copii. Cu toate acestea, a continuat să resimtă acut despărțirea de cele două fiice legitime și nu a încetat niciodată să comploteze pentru a asigura supraviețuirea dinastică a familiei Bonaparte.

În cele din urmă, cel care fusese rege s-a întors în Europa, unde a fost înmormântat lângă mormântul fratelui său în Les Invalides. Dar moștenirea lui Iosif Bonaparte în America rămâne, iar Patricia Tyson Stroud a descoperit-o cu măiestrie într-o carte care va fi cu siguranță pe placul iubitorilor de artă și grădini și de istorie europeană și americană.