Omul care scria cărți murdare

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Omul care scria cărți murdare” stârnește un amestec de laude și critici din partea cititorilor. Mulți o consideră un clasic comic atemporal care rămâne amuzant chiar și la zeci de ani de la lansare, în timp ce alții o găsesc lipsită de haz și complicată. Stilul narativ, prezentat în format scrisoare, primește atât reacții pozitive, cât și negative în ceea ce privește claritatea și implicarea.

⬤ Considerată extrem de amuzantă și inteligentă de mulți cititori, unii afirmând că este cea mai amuzantă carte pe care au citit-o vreodată.
⬤ Umorul este descris ca fiind atemporal, cu părți care încă rezonează chiar și după ani de zile.
⬤ Formatul cărții, povestit prin scrisori, este considerat unic și contribuie la povestire.
⬤ Personajele și situațiile absurde sunt amuzante, făcând-o o sursă de bucurie și râs pentru cei care îi apreciază stilul.
⬤ Unii cititori o folosesc ca pe o lectură de confort în momentele grele, considerând-o înălțătoare.

⬤ Unii cititori găsesc cartea puțin amuzantă și confuză, fără prea mult umor care să stârnească hohote de râs.
⬤ Formatul poate face dificilă urmărirea personajelor și a poveștilor.
⬤ Câțiva consideră că umorul este învechit și nu este relevant pentru publicul modern.
⬤ Există opinii mixte cu privire la valoarea sa de divertisment, unii sugerând că există cărți mai bune de citit în schimb.

(pe baza a 17 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Man Who Wrote Dirty Books

Conținutul cărții:

Un autor de romane picante se îndreaptă spre pitorescul Vermont pentru a-și termina manuscrisul - dar își găsește retragerea mai puțin liniștită - în această „comedie strălucitoare, plină de bufonerie” ( The New York Times ).

Povestit printr-o secvență de scrisori schimbate, acest roman comic îl prezintă pe pornograful „Guy LaDouche” în timp ce se îndreaptă spre sălbăticie în speranța singurătății și a concentrării pentru a-și scrie următoarea carte cu un termen limită iminent.

În loc de liniște, găsește hărțuire și distragere a atenției - din partea editorului său, a fostei sale iubite și a unui tată furios, convins că ultimul roman al lui LaDouche, care prezenta o nimfomană autentică, a fost bazat pe fiica bărbatului. Curând, autorul se trezește, de asemenea, că planul său de evadare liniștită este asaltat de un proces și de o anchetă a FBI și a șerifului local.

Inteligentă, satirică și, pe alocuri, exagerat de absurdă, cartea The Man Who Wrote Dirty Books a încântat cititorii încă de la prima sa publicare, în 1964.

„O poveste foarte amuzantă.... Nu ar fi tocmai adevărat să raportăm că The Man Who Wrote Dirty Books nu conține niciun cuvânt capabil să aducă roșeața rușinii pe obrazul modestiei, dar este perfect adevărat că lucrul nu este nici o carte murdară, nici despre ele.” -- The Atlantic.