Omul care se roagă

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Man Praying

Conținutul cărții:

În cea de-a șasea sa carte, Donald Platt începe un poem exclamând: "Zilele sunt o mie / de piese de puzzle". El adună zilele în această carte de spaime și extazuri decantate în terceturi care se inversează fără întrerupere, din versuri lungi și scurte, cuplete silabice și proză lirică. Piesele de puzzle includ un socru pe moarte, SIDA, veterani mutilați din Primul Război Mondial, tabloul lui Caravaggio cu decapitarea Sfântului Ioan Botezătorul (cea mai mare pânză a sa) și povestea unui boxer homosexual care îl face KO și îl ucide pe adversarul care l-a făcut poponar la cântar. Este o carte care înglobează contradicții. Poetul scrie despre bisexualitatea sa, despre căsnicia sa apropiată și intimă, despre Rudolf Nureyev, despre o fiică maniaco-depresivă, despre un tablou de James Ensor intitulat Intrarea lui Hristos în Bruxelles în 1889 și despre Playa los Muertos, plaja morților din Puerto Vallarta, Mexic. Poetul pune cap la cap aceste fragmente de viață într-un puzzle de o mie de piese, un autoportret al artistului la vârsta a doua, și îl numește fără rușine Omul care se roagă.

Aceste poezii - alimentate de curiozitatea extinsă a lui Donald Platt - își dezvăluie fascinațiile cu atâta dragoste pentru detalii încât sunt convins să privesc mai atent, nu doar ceea ce examinează mintea sa, ci lumea însăși. Întorcându-și și întorcându-și subiectele în fața ochilor noștri, el ne face mai conștienți de complexitatea și minunile vieții și oferă o mărturie a puterii inteligenței de a promova un sentiment de scop și de apartenență. Privirea lui este un fel de reverență.

--Bob Hicok.

Doriți un poem narativ care să nu sune învechit, greoi sau ca o cascadorie? Platt a vrut, așa că a scris unul (The Main Event): în 1962, un boxer profesionist l-a ucis pe altul, în ring, în direct la TV. Victima, Benny "The Kid" Paret, l-a numit pe ucigaș, Emile Griffith, "a maricOn / Cuban slang for 'faggot'". Griffith avea să "devină ulterior / campion mondial de încă patru ori"; era, de fapt, homosexual și a fost odată "bătut aproape / până la moarte de cinci tineri / homofobi, unul dintre ei cu o bâtă de baseball". Dacă vă întrebați de ce ar trebui să existe poeme narative sau povești în versuri chiar și astăzi, un răspuns este că povești ca aceasta beneficiază de compresia versului, de capacitatea sa de a se concentra pe fraze și cuvinte unice. Un alt răspuns este poemul lui Platt.

--Steph Burt, bostonreview.net/blog.

Acest poet este neînfricat. "Îmi place să gândesc...." Așa spune primul vers din Omul care se roagă, dar la mijloc este și visarea, un om care visează cu inima, cu curiozitatea, cu durerea. "Zilele sunt o mie/ de piese de puzzle", ne spune poetul, fără disperare. Și astfel, aceste poeme meticuloase și divagante se deschid spre lume în mod grandios și în cele mai mici moduri - cum văd artiștii (Rivera, Caravaggio, Mary Hambleton, Brâncuși, pentru început); cum reinventează alții corpul (Nureyev, boxerii și oricine se luptă ca Iacob cu orice înger); cum mor unii și supraviețuim noi, ceilalți, deocamdată. Ceea ce înseamnă că morții și cei vii trec prin aceste poezii - tata, fiicele, toată familia ca gardieni, tovarăși de călătorie, lumini radiante. Mixul rar al lui Donald Platt de poveste sacră și profană tăiată cu descoperire lirică umple aceste pagini. "Tăcerea, ultimul cuvânt, îmi ustură gura", spune poetul. Dar eu spun: Tăcere, nu-l asculta.

--Marianne Boruch.