Omul care și-a confundat soția cu o pălărie (Man Who Mistook His Wife for a Hat)

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Oliver Sacks, „The Man Who Mistook His Wife for a Hat” (Omul care și-a confundat soția cu o pălărie), explorează diverse tulburări neurologice printr-o serie de studii de caz captivante. Organizată în secțiuni care includ „Pierderi” și „Excese”, cartea își propune să facă accesibile cititorilor generali concepte medicale complexe, subliniind în același timp experiențele umane din spatele afecțiunilor neurologice. Cititorii apreciază stilul narativ și abordarea plină de compasiune a lui Sacks, dar își exprimă nemulțumirea cu privire la profunzimea conținutului neuroștiințific și la jargonul clinic utilizat.

⬤ Povestiri captivante care umanizează pacienții cu afecțiuni neurologice.
⬤ Limbaj accesibil, care face ca subiectele complexe să poată fi abordate de un public larg.
⬤ Portret plin de compasiune al pacienților, care evidențiază abilitățile lor unice în ciuda provocărilor.
⬤ Studii de caz provocatoare care stârnesc reflecția asupra naturii conștiinței și identității.

⬤ Unii cititori consideră conținutul neuroștiințelor ca fiind lipsit de profunzime și prea simplist.
⬤ Jargonul clinic și complexitatea pot fi copleșitoare și derutante pentru cei care nu au cunoștințe medicale.
⬤ Unii cititori consideră că meditațiile filosofice distrag atenția de la poveștile în sine.
⬤ Câteva critici menționează că stilul de scriere poate fi complicat și mai puțin direct, ceea ce îl face greu de urmărit pentru cititorii ocazionali.

(pe baza a 1339 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Man Who Mistook His Wife for a Hat

Conținutul cărții:

Neurologul Oliver Sacks investighează relația complexă dintre creier și minte și, aproape imposibil, reușește să facă subiectul său nu doar accesibil cititorului larg, ci și absolut captivant.

Omul care și-a confundat soția cu o pălărie spune poveștile unor persoane care suferă de tulburări de percepție și intelectuale: pacienți care și-au pierdut memoria și, odată cu ea, cea mai mare parte a trecutului lor; care nu mai sunt capabili să recunoască oameni și obiecte obișnuite; ale căror membre le par străine; cărora le lipsesc unele abilități, dar sunt înzestrați cu talente artistice sau matematice stranii. Luptele lor sunt relatate cu simpatie și respect.

Un mare vindecător, Sacks nu pierde niciodată din vedere responsabilitatea ultimă a medicinei de a ajuta „subiectul uman suferind, afectat, în luptă”. O lucrare de o profundă umanitate.