Recenzii ale cititorilor
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 4 voturi.
Titlul original:
The Man of Genius
Conținutul cărții:
Publicată pentru prima dată în limba engleză în 1891, lucrarea de față susține că geniul este o condiție morbidă, o formă foarte specială de nebunie, care apare adesea alături de anomalii fizice sau alte anomalii mentale. Alexandru era scund.
Cardano era ipohondru. Socrate avea o fizionomie de cretin. Giotto avea rahitism.
Kant avea o dezvoltare anormală a osului parietal stâng.
Erasmus se bâlbâia. Sfântul Pavel era epileptic.
Coleridge un alcoolic. Nerval un maniaco-depresiv. Carlyle și-a abuzat soția.
Lombroso trece în revistă sute de personalități artistice, literare și religioase, observând aberațiile din personalitatea, viața privată, obiceiurile, activitatea creatoare, trăsăturile fizice și caracteristicile psihologice ale acestora. Teoria avansată aici, deși controversată chiar și la vremea sa, s-a dovedit totuși influentă din punct de vedere cultural. În special, autorul a oferit una dintre cele mai timpurii examinări ale artei nebunilor.
Hans Prinzhorn, autorul lucrării The Artistry of the Mentally Ill (1922), a fost inspirat de examinarea de către Lombroso a artei psihiatrice. Lucrarea lui Prinzhorn îl va inspira la rândul său pe Jean Dubuffet să fondeze mișcarea Art Brut.
În mod similar, lucrarea lui Max Nordau Degenerarea (1892) - un atac la adresa artei "degenerate" - se datorează în mare măsură lucrării lui Lombroso privind oamenii de geniu din artă și literatură. Deși depășit ca studiu științific, cu fuziunea sa de criminologie, antropologie criminală, teoria degenerării, psihiatrie și fizionomie, Omul de geniu rămâne, totuși, un reper în istoria ideilor. Și, deși psihologia modernă clasifică o mare parte din ceea ce Lombroso considera a fi semne ale nebuniei drept abateri minore, nu cumva ideile sale au păstrat un element de adevăr?
