On Celestial Music: Și alte aventuri în ascultare

Recenzii ale cititorilor

Colecția de eseuri a lui Rick Moody din „On Celestial Music” explorează complexitatea muzicii și legăturile sale emoționale, punându-și în valoare abilitățile de scriitor și provocând în același timp reacții contradictorii din partea cititorilor cu privire la tonul său și la unele puncte de vedere.

Mulți recenzenți evidențiază scriitura bogată și inteligentă a lui Moody și perspectivele sale pline de reflecție asupra culturii muzicale. Anumite eseuri, cum ar fi „Against Cool” și secțiunile despre muzica lui Heaven, primesc laude pentru profunzimea lor emoțională și conținutul captivant. Cititorii apreciază potențialul cărții de a rezona cu oricine are legătură cu muzica.

Unii cititori critică tonul condescendent al lui Moody și calitatea inconsecventă a eseurilor, anumite fragmente nereușind să prezinte puncte importante. În plus, există plângeri cu privire la atitudinea sa disprețuitoare față de unele formații populare, care îndepărtează cititorii care ar putea să nu fie de acord cu opiniile sale.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

On Celestial Music: And Other Adventures in Listening

Conținutul cărții:

Rick Moody scrie despre muzică de când scrie el, iar această carte oferă o selecție amplă din această producție.

Anatomia sa a cuvântului cool ne reamintește că, în anii '40 postbelici, acesta era infuzat cu sentimentul muzicii de jazz, dar că acum este doar un sinonim pentru neat. "On Celestial Music", care a fost inclus în Best American Essays, 2008, începe cu o plângere pentru pierderea, în muzica recentă, a vulnerabilității exprimate de capodopera lui Otis Redding, "Try a Little Tenderness"; continuă cu infatuarea lui Moody pentru muzica extatică a Velvet Underground; și se încheie cu o apreciere a lui Arvo Part și Purcell, apropiați fiind de natură, "muzica sferelor".

Printre grupurile contemporane abordate se numără Magnetic Fields (cântecele lor de dragoste), Wilco (evoluția trupei și a lui Jeff Tweedy), Danielson Famile (o trupă de rock evanghelic), The Pogues (problemele lui Shane McGowan cu dependența), The Lounge Lizards (strălucirea lui John Lurie) și Meredith Monk, care a înregistrat cândva un cântec inspirat de povestea "Boys" a lui Rick Moody. Întotdeauna incisive și pline de personalitate, aceste piese ne inspiră să ne scufundăm la fel de profund în muzica care ne îmbunătățește viața, așa cum a făcut-o Moody - și ne prezintă sunete minunate pe care poate nu le cunoaștem.