Once I Was Cool: Eseuri personale

Recenzii ale cititorilor

Once I Was Cool este o colecție de eseuri personale captivante ale lui Megan Stielstra, care îi surprinde vocea unică și experiențele cu umor și sinceritate. Eseurile acoperă o gamă largă de emoții și subiecte, făcându-l pe cititor să reflecteze asupra propriei vieți, oferind în același timp râsete și momente emoționante.

Cartea este lăudată pentru umorul său, povestirile captivante, conținutul relatabil și stilul de scriere conversațional al autoarei. Mulți cititori au simțit o legătură puternică cu poveștile, sporindu-și investiția emoțională. Eseurile sunt considerate provocatoare și înălțătoare, cu momente de reflecție profundă. Scrierea este descrisă ca fiind accesibilă și elaborată cu pricepere, provocând adesea râsete, dar și lacrimi.

Unii cititori au remarcat cazuri de greșeli de scriere care au distras atenția de la experiență. Câteva recenzii au menționat că anumite eseuri au părut mai puțin îngrijite sau „ciocănite împreună”, iar un critic a considerat că absorbția de sine a autorului este discutabilă. Dispunerea eseurilor a fost percepută de unii ca fiind aleatorie, ceea ce ar putea întrerupe fluxul pentru câțiva cititori.

(pe baza a 26 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Once I Was Cool: Personal Essays

Conținutul cărții:

Once I Was Cool pune în contrast aspirațiile din trecut cu dezordinea și magia prezentului. În tinerețe, eseista Megan Stielstra a văzut trupa Jane's Addiction la Aragon Ballroom și visa să locuiască în același cartier, chiar în mijlocul muzicii și al veseliei.

Ca adult, ea locuiește într-un apartament cu turnulețe peste drum, cu soțul ei, un copil și o ipotecă împovărătoare. Este exact casa pe care și-a imaginat-o tânărul și cool-ul ei. Și nici nu este ceea ce se aștepta.

Cu înflorituri de conversație și descrieri pe măsură, eseurile lui Stielstra evocă bogăția vieții ei de zi cu zi și amintirile care nu sunt niciodată departe. Își amintește cum a învățat să tragă cu arma, o sperietură provocată de cancer și - într-o piesă care a fost antologată în The Best American Essays 2013 - momentul în care a tras cu urechea la o altă proaspătă mamă care folosea monitorul pentru copii al fiului ei.

"Nu ar fi trebuit să ascult", scrie ea. "Dar a fost prima dată de când s-a născut fiul meu când nu m-am simțit singură.

" Combinând note de subsol, propoziții electrice și anecdote amuzante și răscolitoare (v-ați întâlnit vreodată cu un fost iubit în timp ce vă tăvăleați pe ecstasy? ), Stielstra ne arată că maturitatea este solicitantă, dar că recompensele ei sunt un dar.