Ontologia politică a lui Martin Heidegger

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Bourdieu oferă o explorare nuanțată a relației dintre filozofia lui Martin Heidegger și afilierile sale politice, în special în timpul erei naziste. Ea abordează condițiile complexe care au modelat gândirea lui Heidegger și implicarea sa în mișcările revoluționare conservatoare din Germania. Autorul oferă un cadru pentru înțelegerea modului în care ideile filosofice pot fi evaluate independent de convingerile personale controversate sau de acțiunile politice ale creatorului lor.

Cartea este bine documentată și prezintă o perspectivă unică asupra intersecției dintre filosofie și politică. Bourdieu utilizează concepte precum „câmp” și „habitus” pentru a-l situa eficient pe Heidegger în contextul socio-politic al epocii sale. Acesta îi provoacă pe cititori să gândească critic cu privire la validitatea propunerilor filosofice, indiferent de ideologiile susținătorilor acestora. În plus, scrierea este văzută ca un apel la claritate în înțelegerea experiențelor sociale umane, ceea ce o face valoroasă pentru oricine este interesat de judecățile sociale.

Unii cititori au întâmpinat probleme legate de starea fizică a cărții, primind exemplare cu deteriorări semnificative fără notificare prealabilă. În plus, în timp ce explorarea contextului lui Heidegger este apreciată, pot exista dezacorduri cu privire la cât de eficient separă Bourdieu filosofia de acțiunile susținătorilor săi, ceea ce ar putea lăsa unii cititori care doresc mai multă claritate cu privire la complicitatea lui Heidegger în ideologia nazistă.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Political Ontology of Martin Heidegger

Conținutul cărții:

Alianța declarată a lui Martin Heidegger cu naziștii și relația specifică dintre această alianță și gândirea sa filosofică - măsura în care conceptele sale sunt legate de un set de convingeri politice complet dezonorante - au fost subiectul unei furtuni de dezbateri recente.

Scris cu zece ani înaintea acestei dezbateri, acest studiu al celui mai important sociolog și teoretician cultural francez este atât un precursor al acestei dezbateri, cât și o analiză a mecanismelor instituționale implicate în producerea discursului filosofic. Deși Heidegger este conștient și recunoaște legitimitatea problemelor pur filosofice (în referințele sale la autorii canonici, la problemele tradiționale și la respectul pentru tabuurile academice), Bourdieu subliniază că complexitatea și abstractizarea discursului filosofic al lui Heidegger rezultă din situația sa în câmpul cultural, unde se intersectează două dimensiuni sociale și intelectuale - gândirea politică și gândirea academică.

Bourdieu concluzionează sugerând că Heidegger nu ar trebui să fie considerat un ideolog nazist, că în ideile filosofice ale lui Heidegger nu există loc pentru o concepție rasistă despre ființa umană. Mai degrabă, el vede gândirea lui Heidegger ca pe un echivalent structural în domeniul filosofiei al "revoluției conservatoare", din care nazismul nu este decât o manifestare.