Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o colecție de gânduri despre estetica jocurilor, bazându-se pe studii de caz bine cunoscute și pe arta contemporană. Deși are un conținut interesant, mulți cititori consideră că îi lipsește profunzimea și originalitatea, semănând adesea cu postări de blog fără legătură între ele. Unii îl consideră util pentru începători, dar alții consideră că oferă puține informații noi.
Avantaje:⬤ Acoperă o gamă de piese de joc ciudate legate de arta contemporană
⬤ util pentru începătorii care explorează estetica jocurilor
⬤ include studii de caz bine cunoscute.
Dezavantaje:⬤ Se simte ca o colecție de articole de blog fără legătură între ele, cu puține eforturi depuse pentru coerență
⬤ îi lipsește profunzimea și originalitatea
⬤ discută în principal proiecte bine cunoscute, fără a oferi perspective noi.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Works of Game: On the Aesthetics of Games and Art
Conținutul cărții:
O explorare a relației dintre jocuri și artă care analizează modul în care atât creatorii de jocuri, cât și artiștii creează opere de artă bazate pe jocuri.
Jocurile și arta s-au intersectat cel puțin de la începutul secolului al XX-lea, după cum se poate observa în utilizarea de către suprarealiști a Exquisite Corpse și a altor jocuri, obsesia lui Duchamp pentru șah și partiturile și cutiile evenimentului Fluxus - pentru a numi doar câteva exemple. În ultimii cincisprezece ani, sinteza dintre artă și jocuri s-a întunecat atât pentru artiști, cât și pentru creatorii de jocuri. Arta contemporană a apelat la setul de instrumente al jocurilor video, dar nu le-a considerat o formă culturală cu propriile sale posibilități conceptuale, formale și experiențiale. La rândul lor, dezvoltatorii de jocuri și jucătorii se concentrează pe proprietățile înnăscute ale jocurilor și pe experiențele pe care le oferă, acordând puțină atenție la ceea ce înseamnă să creezi și să evaluezi arta plastică. În lucrarea Works of Game, John Sharp umple acest gol, oferind o estetică formală a jocurilor care cuprinde punctele comune și diferențele dintre jocuri și artă.
Sharp descrie trei comunități de practică și oferă studii de caz pentru fiecare. "Game Art", care include artiști precum Julian Oliver, Cory Arcangel și JODI (Joan Heemskerk și Dirk Paesmans) tratează jocurile video ca o formă de cultură populară de la care pot fi împrumutate subiecte, instrumente și procese. "Artgames", create de gameri precum Jason Rohrer, Brenda Romero și Jonathan Blow, explorează teritoriul ocupat de obicei de poezie, pictură, literatură sau film. În sfârșit, "Jocurile artiștilor" - cu artiști precum Blast Theory, Mary Flanagan și colaborarea dintre Nathalie Pozzi și Eric Zimmerman - reprezintă o concepție mai sintetică a jocurilor ca mediu artistic. Activitatea acestor creatori de jocuri, sugerează Sharp, arată că este posibil să se creeze opere de artă bazate pe jocuri care să satisfacă valorile estetice și critice ale comunităților de artă contemporană și de jocuri.
