Orașul pierdut: Virtuțile uitate ale comunității în America (The Forgotten Virtues of Community in America)

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Orașul pierdut” de Alan Ehrenhalt oferă o explorare pătrunzătoare a dinamicii comunității din Chicago în anii 1950. Ehrenhalt susține că sentimentul de bunăstare din această epocă provenea din acceptarea de către societate a autorității și a unei vieți structurate, contrazicând noțiunile moderne de libertate și alegere personală. Deși cartea prezintă portrete pline de culoare ale vieții în diferite cartiere, a fost criticată pentru lipsa unor dovezi solide care să îi susțină concluziile.

⬤ Examinare profundă a Americii anilor 1950
⬤ portrete vii ale cartierelor și vieții comunitare
⬤ stil de scriere captivant
⬤ reflecții provocatoare asupra autorității și structurii societale
⬤ perspectivă istorică interesantă asupra dinamicii comunitare.

⬤ Lipsă de dovezi concrete care să susțină pe deplin argumentele autorului
⬤ unele concluzii pot părea depășite sau prea nostalgice
⬤ criticile observațiilor cantitative ale autorului indică inexactități
⬤ tinde să treacă cu vederea schimbările și evoluțiile culturale semnificative ale epocii.

(pe baza a 20 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Lost City: The Forgotten Virtues of Community in America

Conținutul cărții:

Milioane de americani tânjesc după sentimentul pierdut de comunitate, după vremurile în care vecinii aveau grijă unii de alții, iar familiile erau stabile și sigure. Anii 1950 sunt considerați epoca de aur a comunității, însă rebeliunea anilor 1960 și nostalgia anilor 1980 ne-au încețoșat imaginea despre cum era cu adevărat viața atunci.

În Orașul pierdut, Alan Ehrenhalt trece prin ceață, scufundându-ne în priveliștile, sunetele și ritmurile vieții din America de acum patruzeci de ani. El ne poartă pe străzile și în casele, școlile și magazinele a trei cartiere dintr-un oraș american prin excelență: Chicago. În parohia St.

Nicholas of Tolentine din Southwest Side, vedem cum biserica catolică locală servea drept centru moral și social al vieții comunității. În Bronzeville, inima cartierului de culoare South Side, îi cunoaștem pe liderii civici care au oferit speranță și modele de urmat oamenilor oprimați de sărăcie și segregare.

Iar în Elmhurst, o suburbie plină de noi subdiviziuni, suntem martori ai culturii conformismului clasei de mijloc și ai modului în care copiii și adulții se supun regulilor culturii majoritare. Prin povești evocatoare și analize incisive, Ehrenhalt arată că liantul care a ținut fiecare cartier unit a fost un pact social nedeclarat, în baza căruia oamenii acceptau limite în viața lor și se bazau pe figurile de autoritate pentru a impune aceste limite - un pact distrus de respingerea autorității de către baby boomeri în anii 1960. Din acel moment, o întreagă generație a ajuns să creadă că alegerea personală este cea mai importantă valoare a vieții.

Dar Ehrenhalt susține că, dacă dorim cu adevărat să echilibrăm cerințele vieții moderne cu un sentiment de comunitate, avem multe de învățat de la viața "limitată" din anii 1950. Orașul pierdut dezvăluie prețul pe care trebuie să-l plătim pentru a restabili comunitatea în viața noastră de astăzi și valorile care vor face posibilă o astfel de restaurare.