Orație despre demnitatea omului (Oration on the Dignity of Man)

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Orație despre demnitatea omului” de Pico della Mirandola este foarte apreciată ca fiind o lucrare semnificativă a umanismului, care subliniază demnitatea umanității și potențialul de iluminare prin explorare filosofică. În timp ce mulți cititori îi apreciază importanța istorică și intelectuală, unii consideră că nu este un text de sine stătător, considerând că servește în primul rând ca o introducere la un corpus mai larg de lucrări. Ea surprinde spiritul Renașterii și a influențat profund gândirea occidentală.

⬤ Semnificație istorică și culturală profundă, adesea descrisă ca un manifest umanist.
⬤ Discuție pătrunzătoare despre demnitatea umană și potențialul de iluminare.
⬤ Elocvent scrisă și surprinde spiritul Renașterii.
⬤ Recomandat pentru influența sa asupra conceptelor moderne ale drepturilor omului.
⬤ Valoros pentru iubitorii de filosofie și pentru cei care studiază istoria culturii occidentale.

⬤ Unii cititori consideră că este doar o lucrare introductivă, lipsită de conținut substanțial pe cont propriu.
⬤ Câteva recenzii menționează dezamăgirea cu privire la profunzimea și complexitatea sa.
⬤ Unii o consideră învechită și nu la fel de profundă precum sugerează reputația sa.
⬤ Câteva recenzii manifestă sentimente negative puternice, calificând-o drept „vorbărie goală” și o pierdere de timp.

(pe baza a 14 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Oration on the Dignity of Man

Conținutul cărții:

Un tratat ardent pentru demnitatea omului, care ridică umanismul la un nivel cu adevărat creștin.

Această traducere a celebrei "Orații" a lui Pico della Mirandola, ascunsă până acum în antologii, a fost pregătită special pentru Gateway Editions, făcând-o disponibilă pentru prima dată într-un volum de sine stătător. Cel mai tânăr fiu al prințului de Mirandola, Pico a trăit în timpul Renașterii, o epocă a schimbărilor și a fermentului filosofic.

Tenacitatea cu care s-a agățat de învățăturile creștine fundamentale, strigând în același timp împotriva contemporanilor săi geniali, deși pe jumătate păgâni, l-a făcut excepțional într-o epocă a oamenilor excepționali. În timp ce Pico, după cum observă Russell Kirk în introducere, a fost un purtător de cuvânt înflăcărat al "demnității omului", natura sa devotată a ridicat umanismul la un nivel cu adevărat creștin, ceea ce face ca scrierile sale să fie la fel de pertinente astăzi ca în secolul al XV-lea.