Dilema în care se află comunitățile care administrează apa ca element al organizării lor sociale este atât de complexă deoarece: ele se află într-o lume dublă, în care, pe de o parte, există organizarea comunitară pentru a îndeplini sarcinile mereu prezente, pentru a-și numi propriile autorități și pentru a percepe taxe; și, pe de altă parte, legislația națională privind apa care limitează aceste forme de organizare tradițională, delegându-le competența exclusivă pentru distribuirea, păstrarea și utilizarea apei și, în plus, rezervă statului sarcinile primordiale pentru gestionarea apei.
Prin urmare, această formă de administrare, denumită mică irigație, care implică una dintre principalele resurse naturale existente pe teritoriile comunităților, trebuie să fie introdusă ca parte a legii scrise, oferind condițiile care să permită, în orice caz, recunoașterea de facto a drepturilor ancestrale pe care comunitățile le au cu privire la apă”.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)