Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile evidențiază o receptare mixtă a cărții, unii cititori apreciind perspectivele sale asupra drepturilor indigenilor, iar alții criticând accesibilitatea și concentrarea sa. Cartea este remarcată pentru profunzimea sa academică, dar și pentru stilul său de scriere dens.
Avantaje:Cartea oferă o perspectivă valoroasă asupra luptelor popoarelor indigene și a reprezentării lor politice, dezvăluind probleme complexe din cadrul politicii contemporane. Ea oferă o perspectivă antropologică unică, reflecții bogate și este utilă pentru profesioniștii din domeniul științelor sociale și al dreptului. Există o recunoaștere a faptului că conține discuții teoretice semnificative privind indigenismul.
Dezavantaje:Mulți consideră cartea dificil de citit din cauza stilului său de scriere neangajant, monoton și uneori redundant. Unii recenzenți consideră că aceasta pune în umbră mișcările de bază în favoarea discuțiilor instituționale, ceea ce ei percep ca un neajuns. Titlul poate induce în eroare cititorii cu privire la conținut, concentrându-se mai puțin pe aspectele istorice și mai mult pe discuțiile teoretice.
(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Origins of Indigenism: Human Rights and the Politics of Identity
Conținutul cărții:
"Indigenismul internațional" poate suna ca o contradicție în termeni, dar este într-adevăr un fenomen global și o formă de activism în creștere. În relatarea sa fluentă și accesibilă, Ronald Niezen examinează modul în care apariția relativ recentă a unei identități recunoscute la nivel internațional - "popoarele indigene" - se intersectează cu o altă mișcare internațională relativ recentă - dezvoltarea legilor și principiilor universale privind drepturile omului.
Această mișcare utilizează instrumentele drepturilor omului și organizațiile internaționale ale statelor pentru a rezista incursiunilor politice, culturale și economice ale statelor individuale. Conceptul de "popoare indigene" s-a impus în cadrul eforturilor de reformă socială ale Organizației Internaționale a Muncii în anii 1950, a fost preluat de organizațiile neguvernamentale indigene, iar în prezent este pe deplin integrat în inițiativele privind drepturile omului și în organizațiile internaționale. Cei care astăzi se numesc popoare indigene împărtășesc asemănări semnificative în experiențele lor coloniale și postcoloniale, cum ar fi pierderea pământului și a mijloacelor de subzistență, abrogarea tratatelor și impunerea unor politici de asimilare distructive din punct de vedere psihologic și social.
Niezen arată cum, dintr-o nouă poziție de legitimitate și influență, ei luptă pentru o mai mare recunoaștere a drepturilor colective, în special a drepturilor lor la autodeterminare în dreptul internațional. Aceste eforturi influențează la rândul lor politicile locale și încurajează obiective mai ambițioase de autonomie în comunitățile indigene din întreaga lume.
