Orizont pierdut

Recenzii ale cititorilor

Orizont pierdut de James Hilton este o poveste clasică de aventuri care explorează tema utopiei prin experiențele a patru bărbați care sunt duși în idilicul Shangri-La. În timp ce mulți cititori apreciază mesajul său atemporal și explorarea detaliată a personajelor și a călătoriilor lor, există critici notabile cu privire la ritmul romanului și probleme cu anumite ediții lipsite de conținut critic precum prologul și epilogul.

⬤ Temele atemporale ale păcii, seninătății și căutării unei vieți mai bune rezonează cu cititorii, în special în lumea de astăzi.
⬤ Personaje bogat dezvoltate care conduc la profunde înțelegeri filosofice.
⬤ Exemplare în ediție limitată frumos produse care se adresează colecționarilor și romanticilor.
⬤ Oferă o privire nostalgică asupra vieții și viziunilor societății în anii 1930.
⬤ Mulți cititori au găsit povestea încântătoare și o bună evadare.

⬤ Unele ediții, în special versiunile Kindle, nu conțin prologul și epilogul, ceea ce diminuează narațiunea generală.
⬤ Ritmul lent de la început poate fi deranjant, ducând la impresia unei povești lungi.
⬤ Unele personaje sunt considerate plate sau neplăcute, ceea ce poate afecta implicarea cititorilor.
⬤ Mai mulți cititori au semnalat erori tipografice și conținut lipsă în versiunile digitale.
⬤ Stilul de scriere poate părea învechit și dificil pentru cititorii contemporani.

(pe baza a 907 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Lost Horizon

Conținutul cărții:

Orizontul pierdut este un roman din 1933 al scriitorului englez James Hilton. Este amintit cel mai bine ca fiind originea Shangri-La, o lamaserie utopică fictivă situată la înălțimea munților din Tibet.

Hugh Conway, un membru veteran al serviciului diplomatic britanic, găsește pacea interioară, dragostea și un sens al scopului în Shangri-La, ai cărui locuitori se bucură de o longevitate nemaiîntâlnită. Printre temele cărții se numără o aluzie la posibilitatea izbucnirii unui nou război mondial cataclismic, așa cum se întâmpla la acea vreme. Se spune că a fost inspirată, cel puțin în parte, de relatările de călătorie în ținuturile de frontieră tibetane, publicate în National Geographic de exploratorul și botanistul Joseph Rock.

Comunitățile izolate pe care le-a vizitat, precum Muli, prezintă multe asemănări cu Shangri-La-ul fictiv. Unul dintre aceste orașe, Zhongdian, s-a redenumit oficial Shangri La (în chineză: Xianggelila) din cauza faptului că a pretins că este sursa de inspirație pentru roman.

Cartea menționează în mod explicit că, după ce a făcut război pe pământ, omul va umple acum cerurile cu moarte și că toate lucrurile prețioase erau în pericol de a se pierde, precum istoriile pierdute ale Romei ("Cărțile pierdute ale lui Liviu"). Se spera că, ignorate de cei violenți, Shangri-la le va păstra și le va dezvălui mai târziu unei lumi receptive, epuizată de război. Acesta era adevăratul scop al lamasarului; studiul, pacea interioară și viața lungă erau un beneficiu secundar al traiului acolo.

Conway este un veteran al războiului de tranșee din Primul Război Mondial, cu starea emoțională frecvent menționată după acel război - un sentiment de epuizare emoțională sau îmbătrânire emoțională accelerată. Această stare se armonizează cu cea a rezidenților existenți ai lamasarului, iar el este puternic atras de viața de la Shangri-La.