Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Autobiografia lui Bobby Orr a fost bine primită pentru povestea sa sinceră și perspectivele autentice asupra vieții și carierei sale de legendă a hocheiului. În timp ce mulți îi laudă umilința și mesajele inspiraționale destinate tinerilor sportivi, unii cititori își exprimă dezamăgirea față de lipsa unor anecdote și informații mai profunde, în special în ceea ce privește luptele sale personale și infamul incident Alan Eagleson. În general, cartea este considerată o lectură valoroasă pentru fani și sportivii aspiranți.
Avantaje:⬤ Povestiri sincere și autentice.
⬤ Umilință și filozofie pozitivă împărtășite pe parcursul cărții.
⬤ Oferă sfaturi solide pentru tinerii sportivi și părinți.
⬤ Relatarea captivantă a copilăriei lui Orr și a dezvoltării sale în hochei.
⬤ Încărcată cu fotografii și anecdote personale deosebite.
Dezavantaje:⬤ Lipsă de bârfe suculente sau informații personale detaliate, la care se așteptau unii cititori.
⬤ încetinește spre final cu sugestii despre cum să îmbunătățească jocul.
⬤ Unii cititori au dorit mai multă profunzime în ceea ce privește luptele personale și provocările întâmpinate.
⬤ Anumite capitole, cum ar fi cel despre Alan Eagleson, au fost considerate inutile sau prost tratate.
(pe baza a 586 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Orr - My Story
Conținutul cărții:
Una dintre cele mai mari figuri sportive din toate timpurile rupe în sfârșit tăcerea într-o carte de memorii la fel de unică ca omul însuși.
Numărul 4. Este cel mai comun număr din hochei, dar dacă invoci acest număr, nu poți vorbi decât despre un singur jucător - cel care este adesea considerat cel mai mare jucător care a jucat vreodată: Bobby Orr.
Din 1966 până la mijlocul anilor '70, el putea schimba un meci doar pășind pe gheață. Orr putea face lucruri pe care alții pur și simplu nu le puteau face și, în timp ce coechipierii și adversarii deopotrivă se străduiau să țină pasul, uneori nu puteau face altceva decât să se oprească și să privească. Multe dintre recordurile sale sunt valabile și astăzi și el rămâne standardul de aur după care sunt judecați toți ceilalți jucători. Menționați numele său oricărui fan al hocheiului - sau oricărei persoane din New England - și va apărea o privire de uimire.
Dar priceperea pe gheață este doar o parte din povestea sa. Toate trofeele, recordurile și tăieturile de presă lasă nespuse la fel de multe despre om pe cât dezvăluie. Ele ne spun ce a făcut Orr, dar nu ne spun ce l-a inspirat, cine l-a învățat sau ce a învățat pe parcurs. Nu ne spun cum a fost pentru un copil timid dintr-un orășel să devină unul dintre cei mai celebri sportivi din istoria jocului, în timp ce se afla în atenția presei. Nu ne spun cum a fost când agentul pe care îl considera fratele său l-a trădat și l-a lăsat în ruină financiară, în același timp în care genunchiul său lovit l-a lăsat incapabil să joace jocul pe care el însuși îl redefinise cu doar câteva sezoane înainte. Ele nu vorbesc despre jucătorii și oamenii pe care a învățat să-i admire cel mai mult de-a lungul timpului. Nu spun ce crede el despre jocul de hochei de astăzi.
Orr însuși nu a spus niciodată toate acestea în cuvinte, până acum. După zeci de ani în care a refuzat să vorbească despre trecutul său în articole sau biografii "autorizate", el își spune în sfârșit povestea, pentru că are ceva de împărtășit: "Sunt părinte și bunic și cred că am lecții care merită transmise mai departe.".
În cele din urmă, aceasta nu este doar o carte despre hochei. Cele mai semnificative biografii și memorii se ridică deasupra carierelor din care au apărut. Viața lui Bobby Orr este mult mai profundă decât inelele, trofeele și recunoașterile Cupei Stanley. Povestea sa nu este doar despre joc, ci și despre epoca în care a fost jucat. Este povestea unui puști dintr-un orășel care a ajuns să definească momentele sale bune și rele și, inevitabil, este povestea lecțiilor pe care le-a învățat pe parcurs.
