Pacea îmbătrânită a Japoniei: Pacifism și militarism în secolul XXI

Recenzii ale cititorilor

Recenzile evidențiază „Pacea îmbătrânită a Japoniei” ca fiind o carte foarte informativă și bine scrisă, care oferă noi perspective asupra politicii de securitate a Japoniei, făcând-o accesibilă cititorilor fără expertiză prealabilă în domeniu. În general, cartea este recomandată tuturor celor interesați de politica și cultura japoneză de după cel de-al Doilea Război Mondial.

⬤ Bine scris și pătrunzător
⬤ captivant și informativ
⬤ accesibil cititorilor fără expertiză prealabilă
⬤ oferă cercetări originale și noi perspective asupra politicii militare a Japoniei
⬤ foarte recomandat celor interesați de relațiile internaționale și schimbările sociale.

Niciun dezavantaj explicit nu a fost menționat în recenzii; un recenzent și-ar fi dorit să fi fost publicată mai devreme pentru uz educațional.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Japan's Aging Peace: Pacifism and Militarism in the Twenty-First Century

Conținutul cărții:

De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Japonia nu a încercat să se remilitarizeze, iar constituția sa postbelică se angajează să renunțe la războiul agresiv.

Cu toate acestea, multe persoane din interiorul și din exteriorul Japoniei s-au întrebat dacă țara ar trebui sau va reveni la comanda forțelor armate într-un context regional și global din ce în ce mai dificil și pe măsură ce politica internă a evoluat în favoarea demonstrațiilor de forță națională. Tom Phuong Le oferă o nouă explicație a reticenței Japoniei de a se remilitariza, care scoate în evidență relația dintre demografie și securitate.

Japan's Aging Peace demonstrează cum schimbarea percepțiilor asupra securității de-a lungul generațiilor a culminat cu o cultură a antimilitarismului care limitează eforturile guvernului de a urmări o politică externă mai marțială. Le contestă o opoziție simplă între militarism și pacifism, susținând că discursul japonez privind securitatea ar trebui înțeles în termeni de „militarisme multiple”, care pot legitima alegeri precum mobilizarea Forțelor de Autoapărare ale Japoniei pentru operațiuni de menținere a păcii și misiuni de ajutor umanitar. Le subliniază modul în care factori care nu sunt în mod obișnuit legați de politica de securitate, cum ar fi îmbătrânirea și declinul populației și inegalitatea de gen, au jucat un rol crucial.

Le susține că cazul Japoniei pune în discuție prezumția din știința relațiilor internaționale conform căreia statele trebuie să recurgă la forță sau să fie pedepsite, arătând modul în care convingerile normative răspândite au limitat factorii de decizie japonezi. Bazându-se pe interviuri cu factori de decizie politică, personal militar, supraviețuitori ai bombei atomice, coordonatori de muzee, activiști de bază și alte părți interesate, precum și pe analiza muzeelor păcii și a mișcărilor sociale, Japan's Aging Peace oferă noi perspective pentru cercetătorii politicii asiatice, relațiilor internaționale și politicii externe japoneze.