Pădurile: Povești

Recenzii ale cititorilor

Cartea este o colecție de povestiri frumoase și evocative, care oferă o experiență de lectură emoționantă. Mulți recenzenți au lăudat scrisul viu, arcurile clare ale personajelor și impactul emoțional puternic al povestirilor, menționând totodată temele sumbre prezente în întreaga colecție. Cu toate acestea, unii cititori au considerat poveștile în mare parte deprimante și și-au exprimat dificultatea de a se conecta cu materialul din cauza temelor grele și a ritmului lent.

Scrieri vii, imagini frumoase, personaje bogat dezvoltate, povești satisfăcătoare din punct de vedere emoțional, realizate cu pricepere, decoruri captivante și rezonanță puternică cu experiențele umane.

Multe povestiri sunt întunecate și deprimante, concentrându-se pe teme grele, cum ar fi pierderea și singurătatea; unii cititori au considerat că ritmul a fost lent și că a fost dificil să se conecteze cu personajele.

(pe baza a 6 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Woods: Stories

Conținutul cărții:

The Woods explorează viețile oamenilor dintr-un mic oraș universitar din Vermont și din împrejurimi - un loc la limita bucolicului, unde pământul începe să se transforme în ceva neîmblânzit. În tradiția romanelor Olive Kitteridge de Elizabeth Strout și Winesburg, Ohio de Sherwood Anderson, aceste povești urmăresc oameni care poartă în suflet suferințe personale, dar care caută satisfacție.

În timp ce încearcă să dea un sens lumii lor, confruntându-se cu probleme - îngrijorați de carierele lor, de căsniciile lor, de copiii lor, de ambițiile lor -, ei trec, de asemenea, prin fericirea pe care o au și, adesea, găsesc o consolare profundă în peisaj. Ce găsim în pădure? O înălțare a spiritului sau o liniștire a tristeții. Sentimentul de a fi bântuit de trecut.

Uneori, lucruri mai dure, mai violente: cariere abandonate și pisici sălbatice, urși negri, frați prinși într-un război care se intensifică, o fantomă care dorește să-și transmită disperarea, monștri care explodează cu râsete extatice goale. Dar și păsări cântătoare: mierla pustnicească și răchita de iarnă.

Râuri curgătoare, lucioase de spumă. Un han din secolul al XIX-lea care a supraviețuit cumva în toți acești ani.

Și departe în interior, un crepuscul vegetal și un amurg constant, care se simte în afara timpului. Acest debut remarcabil iluminează felul în care toți purtăm în noi aspecte crude, frumoase, sălbatice și necunoscute.