Palmyra după Zenobia Ad 273-750: O reevaluare arheologică și istorică

Titlul original:

Palmyra After Zenobia Ad 273-750: An Archaeological and Historical Reappraisal

Conținutul cărții:

Această carte pune în lumină o etapă mult neglijată a sitului Palmyra, aflat în patrimoniul mondial UNESCO, și anume perioada cuprinsă între căderea „Imperiului” Palmyrene (272 d.Hr.) și sfârșitul dominației omeyyade (750 d.Hr.). Scopul cărții este de a umple un gol substanțial în erudiția modernă - istoria antichității târzii și a islamului timpuriu a orașului încă nu a fost scrisă.

În antichitatea târzie, Palmyra a rămas un oraș provincial prosper, a cărui existență era asigurată de rolul său nou dobândit de bastion de-a lungul frontierei estice. Palmyra și-a menținut un rol religios proeminent, fiind unul dintre cele mai timpurii sedii bisforice din Siria centrală, iar la începutul islamului a fost centrul politic al puternicului trib Banu Kalnb.

Palmyra postromană, orașul și decorul, constituie punctul central al acestei cărți. Analiza și publicarea dovezilor privind locuințele postromane permite un studiu al vieții urbane a orașului, inclusiv al clădirilor rezidențiale private din sanctuarul Ba'alshamin. Este prezentat un studiu sistematic al dovezilor arheologice și literare privind viața religioasă a orașului în Antichitatea târzie și Islamul timpuriu. Apărarea orașului constituie un alt subiect de interes. După o discuție despre garnizoana cantonată în Palmyra, sunt investigate fortăreața militară a lui Dioclețian și zidurile orașului, cu dovezi fotografice și arheologice folosite pentru a discuta cronologia și tehnicile de construcție. Cartea se încheie cu o prezentare sintetică a materialului arheologic și scris, oferind o istorie cuprinzătoare a așezării de la originile sale până la căderea lui Marwan al II-lea în anul 750 d.Hr.