This Earth Has Been Too Generous
În această colecție, ca și în multe dintre versurile și prozele sale, Susan Marsh scrie cu precizie și pasiune pentru locurile sălbatice și locuitorii acestora. Poemele sale sunt ca niște chemări lirice la acțiune pentru a observa, a iubi și a proteja natura sălbatică din lume și din noi înșine. Aceste poezii creează habitate în care imaginația cititorului poate prospera în puterea restauratoare a naturii și poate fi martoră la pierderea acesteia. Lectura Acest Pământ a fost prea generos ne reamintește că, pe măsură ce permitem ca sălbăticia din lume să dispară, noi înșine suntem diminuați. Avem nevoie de colecții ca aceasta.
Matt Daly, autor al cărții Between Here and Home (Unsolicited Press, 2019)
Colecția inaugurală de poezii a lui Susan Marsh este plină de rugăciuni și elegii pentru ceea ce era Antropocenului a adus unei planete albastre. Aceste poezii invocă pământul pe care Marsh l-a cutreierat și l-a venerat timp de decenii. Ochiul și urechea sa de om de știință le oferă cititorilor meditații asupra locurilor pe care unii nu le vor cutreiera niciodată, locuri cu "aer strălucitor, de zi cu rufe / Apă pe care o putem bea". Scrisul lui Marsh pictează întotdeauna o scenă, fie că este vorba despre "ultimul scaun pliant albastru", despre "puterea albastru-verzuie a vântului" sau despre "liniile roșu-sânge ale răsăritului (care) se lărgesc până la o dungă de șofran". Se întreabă, la fel ca mulți dintre noi, dacă nu este prea târziu să "locuiască în locul acestui rând aspru și neîngrijit", această planetă care "a fost prea generoasă" pentru noi, pentru a lăsa Pământul așa cum l-au găsit ființele umane.
-Connie Wieneke, poet și autor.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)