Până când vom construi Ierusalimul: Arhitecții unui nou oraș

Recenzii ale cititorilor

Cartea prezintă o poveste complexă despre istoria arhitecturală a Ierusalimului și contextul său socio-politic. Deși este lăudată pentru conținutul său bine scris și bine documentat, se confruntă, de asemenea, cu critici pentru prejudecățile politice personale care diminuează accentul arhitectural.

** Bine scrisă și frumos prezentată. ** Informativ și captivant pentru cititorii interesați de Israel, arhitectură și istorie. ** Oferă un portret convingător al Ierusalimului de la începutul secolului al XX-lea. ** Oferă o nouă perspectivă asupra istoriei și prezentului orașului.

** Autorul injectează opinii politice personale, pe care unii cititori le-au considerat deranjante. ** Lipsa unei analize arhitecturale aprofundate; mai mult accent pe experiențele autorului. ** Prezență limitată a perspectivelor palestiniene și a acoperirii peisajului arhitectural. ** Unii cititori au considerat conținutul vizual inadecvat și de slabă calitate.

(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Till We Have Built Jerusalem: Architects of a New City

Conținutul cărții:

O excavare biografică a unuia dintre cele mai mari și tulburi orașe ale lumii

O viziune remarcabilă asupra unuia dintre cele mai iubite și mai tulburi orașe ale lumii, Till We Have Built Jerusalem de Adina Hoffman este o călătorie captivantă și intimă în viețile foarte diferite a trei arhitecți care au contribuit la modelarea Ierusalimului modern.

Cartea se desfășoară ca o excavare. Se deschide cu sosirea în 1934 la Ierusalim a celebrului arhitect berlinez Erich Mendelsohn, un refugiat din Germania lui Hitler care trebuie să țină cont de o nouă realitate complexă din Orientul Mijlociu. Urmează întâlnirea cu Austen St. Barbe Harrison, arhitectul șef al guvernului palestinian din 1922 până în 1937. Cufundat în tradițiile construcțiilor bizantine și islamice, acest "cel mai privat dintre funcționarii publici" se trezește lucrând în condițiile adesea sufocante și violente ale regimului britanic. Iar în fascinanta secțiune finală, Hoffman pornește ea însăși pe străzile bătătorite ale Ierusalimului de astăzi în căutarea urmelor unui arhitect posibil grec, posibil arab, pe nume Spyro Houris. Houris, odinioară o figură marcantă a scenei locale, este acum complet uitat, deși clădirile sale grandioase, acoperite cu țiglă armeană, sunt încă în picioare, o mărturie fantomatică a fluidității culturale care a caracterizat din punct de vedere istoric Ierusalimul în cea mai bună formă a sa.

O ruminație frumos scrisă despre memorie și uitare, loc și strămutare, Till We Have Built Jerusalem descoperă straturile ramificate ale istoriei îngropate a unui mare oraș și se întreabă ce înseamnă, peste tot, să fii străin și să aparții.