Panzerfaust și Panzerschreck

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Panzerfaust and Panzerschreck” de la Osprey Publishing oferă o prezentare detaliată a armelor antitanc germane utilizate în cel de-al Doilea Război Mondial, cu accent pe Panzerfaust și Panzerschreck. Acesta include ilustrații informative și o narațiune bine documentată care acoperă dezvoltarea, istoria operațională și impactul acestor arme. În timp ce mulți cititori apreciază informațiile generale și detaliile furnizate, unii au remarcat nevoia de mai multe relatări personale și ilustrații tactice.

⬤ Conținut informativ și bine documentat.
⬤ Ilustrații, fotografii și planșe color excelente.
⬤ Context bun privind circumstanțele disperate care au condus la dezvoltarea lor.
⬤ Explicații clare ale mecanicii și utilizării armelor.
⬤ Potrivit pentru cititorii generali și colecționarii interesați de istoria militară.

⬤ Lipsesc detaliile tehnice detaliate și experiențele personale ale soldaților.
⬤ Unele erori observate cu privire la specificațiile tehnice.
⬤ Dimensiunea mică a fontului a îngreunat citirea pentru unii.
⬤ Unii cititori au considerat stilul de scriere prea factual și nu suficient de captivant.
⬤ Mai scurt decât era de așteptat, lăsând unele subiecte subexplorate.

(pe baza a 31 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Panzerfaust and Panzerschreck

Conținutul cărții:

Aceste arme antitanc letale portabile au permis infanteriei Wehrmacht să distrugă tancurile T-34 și Sherman. Scrisă de un expert în războiul antitanc, această carte dezvăluie istoria fascinantă a dezvoltării Panzerfaust și Panzerschreck și accesează tacticile folosite de soldații care foloseau aceste două arme de temut.

Două dintre cele mai distinctive arme ale celui de-al Doilea Război Mondial, Panzerfaust și Panzerschreck au oferit germanilor și altor infanteriști capacitatea de a distruge singuri tancurile inamice la mică distanță. În timp ce Panzerschreck își datorează în mare parte originile bazooka americană, Panzerfaust a fost o armă revoluționară, diferită de orice armă anterioară, și a continuat să influențeze tehnologia și tacticile antitanc timp de decenii după cel de-al Doilea Război Mondial.

Germania a început al Doilea Război Mondial cu mai multe arme antitanc inadecvate pentru infanterie, completate de arme improvizate și capturate și, din 1942, de o încărcătură antitanc de 3 kg livrată manual. Pe măsură ce soarta războiului se întorcea împotriva Germaniei, era nevoie cu disperare de o armă antitanc care să permită soldatului individual să distrugă un tanc. Primul efort de a pune pe teren o astfel de armă a început cu Faustpatrone 43, un tub scurt portabil cu o încărcătură de propulsie și un focos supracalibrat, cu încărcătură profilată; a fost primul din seria Panzerfaust ("pumnul blindat") de arme antitanc. Focosul era propulsat de un cartuș lansator. Vizorul era extrem de rudimentar, dar vizoarele mai sofisticate nu erau necesare din cauza distanțelor scurte și a faptului că tancurile erau ținte mari. Modelele Panzerfaust erau desemnate prin numere cu două sau trei cifre care indicau distanța aproximativă în metri. Panzerfaust 250 reîncărcabil era în curs de dezvoltare la sfârșitul războiului, precum și un proiectil antipersonal cu fragmentare explozivă ridicată.

Panzerfaustul nu era manevrat de un echipaj dedicat, ci era distribuit individual. Instruirea era extrem de simplă și se desfășura sub formă de prelegeri și demonstrații, de multe ori fără foc real. Propaganda germană a făcut mare caz de Panzerfaust, care putea fi folosit de adolescenții Tineretului Hitler, de bătrânii din Volkssturm și de alți civili. Au fost produse peste opt milioane de Panzerfauste de toate tipurile și au devenit la fel de utilizate ca grenadele de mână. Acestea s-au dovedit a fi relativ eficiente împotriva tancurilor și a altor vehicule blindate de luptă, precum și împotriva fortificațiilor și clădirilor. Trupele aliate, în special forțele sovietice, au utilizat pe scară largă Panzerfauste capturate, iar acestea au fost furnizate și aliaților germani, precum Finlanda, Ungaria și Bulgaria. Germanii au furnizat japonezilor exemple și planuri pentru Panzerfaust și au continuat să dezvolte propria lor versiune reîncărcabilă și foarte diferită, denumită arma antitanc fără recul de 45 mm de tip 5; aceasta urma să fie utilizată pentru apărarea Insulelor Interne.