Papa Sartre

Recenzii ale cititorilor

Romanul, care împletește teme ale existențialismului cu viața culturală din Bagdad, în special în contextul hedonismului și pretențiosității elitei bogate, oferă atât umor, cât și satiră. Narațiunea implică explorarea de către un biograf a lui Abd al-Rahman, așa-numitul „Sartre irakian”, în timp ce acesta navighează într-o viață plină de indulgență și meditații existențiale. Juxtapunerea filosofiilor lui Sartre pe fundalul schimbărilor societale din Bagdad în anii 1960 creează o experiență de lectură captivantă și uneori stridentă.

Romanul prezintă o perspectivă istorică și culturală interesantă a vieții din Bagdad în anii 1960, îmbinând umorul cu satira. Acesta explorează teme filosofice profunde, menținând în același timp o narațiune captivantă, plină de răsturnări de situație și personaje captivante. Cititorii apreciază combinația sa unică de polenizare culturală încrucișată și gândire existențială, cu portrete relatabile și vii ale vieții personajelor.

Unii cititori pot considera că referirile constante la teme existențialiste, precum „greață” și „nihilism”, sunt repetitive și obositoare. Accentul puternic pus pe stilul de viață hedonist al personajelor ar putea să nu placă tuturor, unii având impresia că satira ar putea deveni prea ascuțită sau superficială. În plus, structura necronologică a narațiunii poate fi dificil de urmărit pentru unii.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

După o misiune de studiu eșuată în Franța, Abd al-Rahman se întoarce acasă, în Irak, pentru a lansa o mișcare existențialistă asemănătoare cu cea a eroului său.

Convins că îi revine sarcina de a le prezenta intelectualilor din țara sa gândirea lui Sartre, el se simte calificat mai ales datorită asemănării sale fizice cu filosoful (cu excepția ochilor încrucișați) și a căsătoriei cu Germaine, despre care susține că este verișoara marelui om. Între timp, bogăția și prestigiul familiei sale îi garantează o viață de trândăvie petrecută în băutură, desfrâu și frecventarea unui cunoscut club de noapte.

Dar este sinuciderea sa un act de disperare filosofică sau o reacție la aventura prietenului său cu Germaine? Un biograf ales de presupușii săi prieteni relatează povestea unui tânăr oarecum dezorientat, care, la fel ca și alți membri ai generației sale, căuta un sens pentru viața sa. Această parodie a abuzurilor și extravaganțelor pseudo-filosofilor din Bagdadul anilor șaizeci pune în evidență viața intelectuală și culturală irakiană a vremii și răsturnarea de situație a unor familii bogate și puternice din Irak.