Papalitatea timpurie: Până la Sinodul de la Calcedon din 451

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o apărare concisă și bine documentată a papalității folosind sursele Bisericii primare, vizând în special criticile anglicane. Cartea este lăudată pentru claritatea și accesibilitatea sa atât pentru laicii educați, cât și pentru cercetători, servind ca un bun text introductiv privind autoritatea papală. Cu toate acestea, unii cititori observă că s-ar putea să nu-i convingă pe cei care sunt deja refractari la papalitate și există critici cu privire la editarea slabă și inconsecvențele din prezentare.

⬤ Oferă o bună introducere la dovezile patristice pentru papalitate.
⬤ Bine scrisă și accesibilă cititorilor educați.
⬤ Nivel ridicat de rigoare intelectuală cu explicații de bun simț.
⬤ Formatul concis cuprinde multe detalii într-o lectură scurtă.
⬤ Autor renumit cu un stil de scriere grațios.
⬤ Contestă afirmațiile revizioniste istorice comune despre papalitate.

⬤ S-ar putea să nu-i convingă pe cei care au convingeri anti-papale ferme.
⬤ Se concentrează prea mult pe sursele occidentale, care ar putea să nu rezoneze cu cititorii ortodocși estici.
⬤ Ediție slabă în ediția a patra, cu inconsecvențe în punctuație și atribuții neclare pentru note.
⬤ Unele subiecte, cum ar fi controversele legate de anumiți papi istorici, sunt omise.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Early Papacy: To the Synod of Chalcedon in 451

Conținutul cărții:

Editat de Alcuin Reid

Adrian Fortescue, un apologet britanic al credinței catolice în prima parte a secolului al XX-lea, a scris acest clasic al expunerii clare a credinței Bisericii primare în papalitate pe baza scrierilor părinților Bisericii până în 451. Fără a fi ultramontanist, Fortescue poate fi un critic acerb al eșecurilor personale ale diferiților papi, dar el arată, prin evaluarea sa strălucită a scrierilor părinților Bisericii, că Biserica primară avea o înțelegere clară a primatului lui Petru și o credință în autoritatea dată de divinitate papei în materie de credință și morală.

Referindu-se la faimosul pasaj din Matei 16:18, în care Isus îi conferă lui Petru autoritatea sa ca șef al apostolilor și primul Papă, Fortescue spune că, deși creștinii pot continua să se certe cu privire la semnificația exactă a acelui pasaj din Scriptură și la diferitele standarde care sunt folosite pentru judecăți cu privire la învățătura și credința creștină corectă, singurul standard real posibil este o autoritate vie, o autoritate vie în lume în acest moment, care poate răspunde dificultăților tale, poate respinge o teorie falsă atunci când apare și poate spune cine are dreptate în interpretările disputate ale documentelor antice.

Fortescue arată că papalitatea pare să fie de fapt una dintre dogmele cele mai clare și mai ușor de dovedit din Biserica primară. Și speră ca prin această lucrare să contribuie la o resuscitare cu privire la oficiul papalității în rândul celor care sunt în comuniune cu Episcopul Romei și că îi va ajuta pe cei din afara acestei comuniuni să o caute, încrezători că este voită de Hristos pentru toți cei care vor fi uniți cu El în această viață și în cea viitoare.