Parabole din luptă: Scriptura prin ochii unui veteran de război

Recenzii ale cititorilor

Cartea este foarte apreciată pentru relatările sale relatabile și de impact, care împletesc povești personale, scripturi și perspective asupra credinței, în special pentru veteranii militari și familiile acestora. Cititorii apreciază capacitatea acesteia de a oferi încurajare și de a provoca reflecții despre spiritualitate și realitățile războiului.

⬤ Povestiri scurte captivante care stârnesc răspunsuri emoționale puternice
⬤ practică pentru veterani și familiile lor
⬤ format accesibil și ușor de citit
⬤ perspective profunde asupra luptelor spirituale
⬤ bine primită pentru profunzimea și încurajarea sa.

Unii cititori o pot găsi prea simplistă sau nu se adresează celor neinteresați de teme militare sau biblice; câțiva s-ar putea să nu rezoneze cu perspectiva autorului.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Parables from Combat: Scripture Through the Eyes of a Combat Veteran

Conținutul cărții:

În depărtare, aud explozii de la artileria noastră de sprijin care pregătește zona împădurită din jurul zonei noastre de aterizare. Această tactică pare grozavă în teorie, dar confirmă inamicului exact locul în care ne vom așeza.

Este cald și foarte umed.

Ușile elicopterului au fost îndepărtate, permițând vântului să intre, calmându-ne nervii încordați și evaporând stratul superior de transpirație. Stăm pe podea, deoarece scaunele au fost scoase pentru a ne oferi mai mult spațiu pentru cele 60-80 de kilograme de echipament pe care le împachetăm. Dar mai ales pentru a putea intra sau ieși rapid din elicoptere.

Șeful echipajului mă avertizează că suntem la două minute de zona de aterizare, așa că strig comanda către echipa mea...

"Two Mikes, Lock and Load, GET READY."

În timp ce Huey începe să coboare, aud tink tink tink tink îngrozitor al gloanțelor inamice care lovesc elicopterul nostru.

Pilotul strigă frenetic,.

"LZ ESTE FIERBINTE, LZ ESTE FIERBINTE!"

Ambii artileriști trag cu mitralierele în liniile de copaci. Simt mirosul de cordite și văd cartușele uzate căzând în cascadă din lateralele armelor lor. Am gura uscată și îmi este greu să înghit.

Experiența îmi spune că, într-o zonă de aterizare fierbinte, va trebui să sărim în timp ce elicopterul plutește la cinci-zece metri deasupra orezăriei pentru a ieși rapid. Prea brusc, elicopterul revine în planare, iar apa din orezărie se împrăștie peste tot din cauza spălării rotoarelor.

Copilotul strigă.

"Du-te, du-te, du-te!"

Sărind cu disperare de pe podeaua elicopterului, inima îmi bate în gât atât de tare încât o pot auzi deasupra exploziilor de M60 ale tunarilor din ușă. Mă rog cu 160 de kilometri pe oră înainte să mă arunc în apa și noroiul de dedesubt.

"Doamne, ajută-mă să fiu curajos. Ajută-mă să fac bine. Nu mă lăsa să mor. DOAMNE, AJUTĂ-MĂ! "