Parada târzie

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la „The Late Parade” a lui Adam Fitzgerald prezintă o perspectivă mixtă asupra lucrării. Unii cititori apreciază jocul de cuvinte și creativitatea lingvistică, în timp ce alții consideră că poezia este dezarticulată și lipsită de profunzime. Unii laudă cartea ca fiind o introducere puternică la un poet modern cu potențial, în timp ce alții consideră că nu reușește să se remarce în peisajul mai larg al poeziei.

⬤ Jocuri de cuvinte bogate și creativitate lingvistică pe care unii le-au găsit încântătoare și hipnotizante.
⬤ Un început puternic pentru Adam Fitzgerald ca poet, prezentându-i potențialul și complexitatea.
⬤ Cartea oferă o nouă abordare a poeziei moderne și abordează teme ale suprarealismului și modernismului.
⬤ Unele poezii sunt remarcate pentru frumusețea și observațiile lor inteligente, lăsându-i pe cititori să dorească mai mult.

⬤ Unele recenzii au criticat cartea pentru că este dezarticulată și lipsită de conținut perspicace.
⬤ Câțiva cititori au considerat că anumite aspecte ale umorului sunt șmechere sau excesive.
⬤ Există opinii conform cărora opera lui Fitzgerald nu iese în evidență în comparație cu alți poeți contemporani.
⬤ Poezia poate fi percepută ca aleatorie sau prea complexă, ceea ce ar putea fi deranjant pentru unii cititori.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Late Parade

Conținutul cărții:

Plin de vise trezite și amintiri fantomatice, Parada târzie este un triumf al imaginației poetice. Pentru a scrie despre un lucru, trebuie mai întâi să scrii despre altul. În colecția de debut a lui Adam Fitzgerald, cititorii descoperă patruzeci și opt de poeme care îmbină tonuri jucăușe și elegiace, nostalgice și absurde. Inspirațiile schimbătoare ale lui Fitzgerald "ne fac semn să ne alăturăm unei promenade urbane" (McLane) cu o multitudine de opriri chimerice: de la orașele ireale din Dubai la fosta Uniune Sovietică, de la spamerii nigerieni și Fecioara Maria la Dr. Johnson și Cat Power.

"Gloria acestui volum este lungul poem din titlu, care poartă viziunea primordială a lui Hart Crane într-un viitor care nu renunță la dragostea tânărului poet pentru real", scrie Harold Bloom. Amestecuri de litanii, monologuri și ode, aceste poeme izvorăsc dintr-un peisaj modernist plin de scăpări nebunești ale limbii, aluzii, arhaisme și argou cotidian. Deși versurile lui Fitzgerald au adesea sensuri halucinante care par a fi deschise, ele nu ignoră niciodată plăcerile tradiționale ale meșteșugului poetic și ale memoriei, muzica lor fiind o dronă ambientală - parțial Technicolor, parțial oxid de azot.

Chiar și așa, ceea ce lipește aceste fantezii este mai mult decât farmecul retoricii nebănuit de cameleonice. Vocea sonoră a lui Fitzgerald este fără rușine cea a unui poet al dragostei: melancolică, barocă și vizionară. The Late Parade este o mărturie a puterii confuziei, care ne poate deghiza sentimentul pierderii, dar oferă în schimb acel tonic elocvent cunoscut sub numele de poezie. După cum scrie Richard Howard, "atunci când noul poet ridică temperatura, el ne oferă exact ultrajele necesare care ne fac să înțelegem ceea ce nu am știut niciodată că putem spune.".