Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Părăsirea islamului” explorează experiențele și mărturiile unor persoane care au renunțat la credința lor în islam din cauza diferitelor aspecte tulburătoare ale religiei. Aceste povești personale dezvăluie o temă comună de deziluzie și trădare a credinței, care îi conduce adesea pe apostați la ateism sau agnosticism. Cartea evidențiază riscurile cu care se confruntă cei care părăsesc islamul și servește drept apel la reformă în cadrul religiei.
Avantaje:Cartea oferă mărturii valoroase de primă mână ale foștilor musulmani, punând în lumină luptele lor și motivele pentru care au părăsit islamul. Cartea este bine documentată și oferă un context istoric alături de relatări moderne. Mulți cititori au lăudat curajul cu care abordează subiecte sensibile și importanța gândirii libere.
Dezavantaje:Unii cititori au remarcat o tendință percepută de promovare a unui punct de vedere ateu sau agnostic, sugerând un dezechilibru în reprezentarea credințelor. Criticii susțin că această carte nu recunoaște aspectele pozitive ale islamului și diversele sale interpretări. În plus, accentul pus pe experiențele negative poate contribui la o viziune unilaterală asupra religiei.
(pe baza a 65 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Leaving Islam: Apostates Speak Out
Conținutul cărții:
În Occident, abandonarea propriei religii (apostazia) poate fi o decizie dificilă, emoțională, care uneori are repercusiuni sociale. Cu toate acestea, în societățile diverse din punct de vedere cultural, în care există un amestec de grupuri etnice și diverse filosofii de viață, majoritatea oamenilor consideră că astfel de schimbări de loialitate intelectuală sunt o chestiune de alegere personală și de drept individual.
În schimb, în islam, apostazia este încă privită ca un act aproape de neconceput, iar în cercurile ortodoxe este considerată o crimă pedepsită cu moartea. Renumitul cercetător al studiilor islamice Bernard Lewis a descris gravitatea părăsirii credinței islamice în următorii termeni cumpliți: "Apostazia era o crimă, precum și un păcat, iar apostatul era condamnat atât în lumea aceasta, cât și în cea viitoare. Crima sa era trădarea - părăsirea și trădarea comunității căreia îi aparținea și căreia îi datora loialitate; viața și bunurile sale erau confiscate.
El era un membru mort care trebuia extirpat". Sfidând pedeapsa cu moartea aplicabilă tuturor apostaților în islam, foștii musulmani care sunt reprezentați aici consideră că este de datoria lor să vorbească împotriva fostei lor credințe, să spună adevărul despre religia cu cea mai rapidă creștere din lume.
Acești foști musulmani, veniți din toate colțurile lumii islamice, povestesc cum au ajuns încet-încet să realizeze că religia în care s-au născut era în multe privințe incredibilă și uneori chiar periculoasă. Aceste memorii ale călătoriilor personale către iluminare și libertate intelectuală constituie o lectură emoționantă și un semnal curajos pentru alți foști musulmani de a ieși din anonimat.
