Părtășia Viziunii Beatifice (The Fellowship of the Beatific Vision)

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o perspectivă nouă asupra Povestirilor din Canterbury ale lui Chaucer, conectându-le la teme teologice și la viața comunitară a bisericii. Ea subliniază importanța înțelegerilor religioase premoderne și prezintă o analiză profundă care provoacă criticile contemporane ale textului.

Cartea revitalizează operele lui Chaucer cu o perspectivă teologică profundă, recunoscând temele comunitare și ecleziastice din Tales. Cartea este bine documentată și contribuie la discuții importante în cercurile literare și teologice de astăzi.

Scrierea este destul de academică și conține lecturi dense, apropiate, care ar putea fi o provocare pentru unii cititori, în special pentru cei care nu sunt familiarizați cu astfel de abordări analitice.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Fellowship of the Beatific Vision

Conținutul cărții:

În Poveștile din Canterbury, Geoffrey Chaucer pune o întrebare umană fundamentală: Cum putem învinge tirania? Răspunsul său se află în centrul unui mod revoluționar de gândire cu privire la sfârșitul existenței umane și la natura ființei create. Răspunsul său, declarat performativ pe parcursul unui pelerinaj simbolic, îndeamnă la ideea că umanitatea are o nevoie intrinsecă de grație pentru a fi ea însăși.

Descriind această perspectivă, Chaucer contribuie la ceea ce a fost numit înțelegerea ""paleocreștină"" a libertății creaturii. Paradoxal, libertatea autentică se naște din dependența tuturor lucrurilor de Dumnezeu. În imaginația sa despre această viziune a realității, Chaucer se aliniază cu celălalt mare poet-teolog al Evului Mediu, Dante.

Ambii sunt adevărați umaniști creștini.

Ei recunosc în artă o oportunitate fragilă: nu de a reduce realitatea la un set de propuneri dogmatice, ci de a participa la un mister tot mai profund. Chaucer îi invită efectiv pe toți viitorii membri ai comunității de pelerini care este biserica să se comporte ca niște artiști, răspunzând în mod interpretativ lui Dumnezeu în finitudinea existenței lor comune.

""Poveștile din Canterbury fac mult mai mult decât să relateze poveștile disparate și contradictorii ale unui grup de pelerini călători. Norm Klassen deschide orizonturile premoderne ale povestirilor explicând că "apologetica oblică" a lui Chaucer intenționează să ne atragă în ontologia sacramentală care animă narațiunea. Expunerea lui Klassen ne deschide ochii asupra multitudinii de moduri în care viziunea beatifică este adumbrită în mijlocul vocilor contradictorii și al realităților acestei lumi în care trăim.„” --Hans Boersma, J.

I. Packer Professor of Theology, Regent College; autor al lucrării Heavenly Participation: The Weaving of a Sacramental Tapestry (2011) „”Chaucerianul Norm Klassen observă că „poezia lui Chaucer nu este altceva decât plină de speranță și că) el își invită publicul și cititorii să participe la veselia credinței”. Și aceasta este și ceea ce face Klassen în această lectură teologică bogat texturată a maestrului pelerin care ne conduce pe tărâmuri străine, pline de mister, har și posibilități.

Teologia și arta se îmbină într-un mod luminos prin imaginația lui Klassen, iar cititorul participă vicarial la o peregrinare minunată și surprinzătoare.„” - Michael W. Higgins, biograf; cercetător Thomas Merton; autor al cărții Jean Vanier: Logicianul inimii Norm Klassen este profesor asociat de literatură engleză la St Jerome's University din Waterloo, Canada.

Este autor al cărții Chaucer on Love, Knowledge, and Sight (1995) și coautor al cărții The Passionate Intellect: Incarnational Humanism and the Future of University Education (2006).