Partea bună a inegalității: Cum bunele intenții subminează clasa de mijloc

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare provocatoare a politicilor economice și a inegalității veniturilor, contestând percepțiile generale și retorica financiară. Deși oferă informații valoroase și suport empiric pentru afirmațiile sale, unii cititori consideră că limbajul tehnic și complexitatea conținutului reprezintă o barieră în calea înțelegerii. Repetarea conceptelor-cheie este, de asemenea, un subiect de dispută, unii apreciind-o pentru accentuare, în timp ce alții o găsesc excesivă.

⬤ Perspective excelente și perspective noi asupra problemelor economice.
⬤ Argumente provocatoare care pun în discuție înțelepciunea convențională.
⬤ Oferă o discuție bine organizată privind politica economică și inegalitatea.
⬤ Afirmații susținute empiric și referințe extinse pentru explorări suplimentare.
⬤ Implică cititorii în înțelegerea complexității economiei.

⬤ Limbajul complicat și tehnic poate fi greu de înțeles pentru profani.
⬤ Repetarea excesivă a frazelor-cheie îi deranjează pe unii cititori.
⬤ Unele critici susțin că cartea este prost scrisă, ceea ce o face dificil de urmărit.
⬤ Unele propuneri de politici par slabe sau nerealiste.
⬤ Câțiva cititori consideră că textul poate servi drept propagandă nerezonabilă.

(pe baza a 61 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Upside of Inequality: How Good Intentions Undermine the Middle Class

Conținutul cărții:

Flagelul economiei americane nu este succesul celor 1% - dimpotrivă. Adevărata problemă este încercarea bine intenționată, dar greșită, a guvernului de a reduce plățile pentru succes.

În urmă cu patru ani, Edward Conard a scris un bestseller controversat, Unintended Consequences (Consecințe neintenționate), care a pus lucrurile la punct cu privire la criza financiară din 2008 și a explicat de ce creșterea economică din SUA s-a accelerat în raport cu alte economii cu salarii ridicate. El a avertizat că politica monetară relaxată nu va produce nici creștere, nici inflație, că politica fiscală expansionistă nu va avea niciun efect benefic de durată asupra creșterii în urma crizei și că încercările nechibzuite de a ține în frâu sectorul bancar pe baza unor reproșuri nejustificate vor încetini o redresare deja slabă. Din păcate, el a avut dreptate.

Acum a revenit cu un alt argument provocator: obsesia noastră actuală pentru inegalitatea veniturilor este greșită și nu va face decât să încetinească și mai mult creșterea.

Folosind o logică bazată pe fapte, Conard urmărește implicațiile unei economii constrânse acum atât de capacitatea sa de asumare a riscurilor, cât și de lipsa de talente calificate corespunzător - și nu de forță de muncă sau de capital, așa cum a fost cazul istoric. El folosește această perspectivă nouă pentru a contesta concluziile economiștilor liberali precum Larry Summers și Joseph Stiglitz și miturile "capitalismului de cumetrie" în general.

În schimb, el susține că bogăția în creștere a celor mai de succes americani nu este de vină pentru stagnarea veniturilor claselor de mijloc și muncitoare. În orice caz, succesul celor 1% a exercitat o presiune ascendentă asupra ocupării forței de muncă și a salariilor.

Conard susține că plățile mari pentru succes motivează talentele să urmeze cursuri de formare și să își asume riscuri care slăbesc treptat constrângerile din calea creșterii. Încercările bine intenționate de a reduce inegalitatea prin redistribuire anulează aceste stimulente, afectând treptat nu doar cei 1%, ci și pe toți ceilalți.

Conard schițează un plan de creștere a salariilor clasei de mijloc și muncitoare într-o economie cu o ofertă aproape infinită de forță de muncă, care se deplasează de la producția intensivă în capital la domeniile intensive în cunoștințe, bazate pe inovare. El ne îndeamnă să nu mai dăm vina pe succesul celor 1% pentru creșterea lentă a salariilor și să acceptăm partea bună a inegalității: o creștere mai rapidă și o prosperitate mai mare pentru toată lumea.