Partea întunecată a geniului: Persoana melancolică în artă, cca. 1500-1700

Titlul original:

The Dark Side of Genius: The Melancholic Persona in Art, Ca. 1500-1700

Conținutul cărții:

În The Dark Side of Genius, Laurinda Dixon examinează "melancolia" ca fenomen filosofic, medical și social în arta modernă timpurie.

Considerat cândva o tulburare fizică și psihică, melancolicul combina aspectele pozitive ale geniului și ale reproducerii cu calitățile negative ale depresiei și obsesiei. Concentrându-se pe patru arhetipuri exemplare - pustnicul, amantul, savantul și artistul - acest studiu arată că, în ciuda progreselor în artă și știință, ideea intelectualului descurajat continuă să funcționeze metaforic ca un loc al temerilor și tensiunilor societății.

The Dark Side of Genius identifică în mod unic aluzii la melancolie în opere de artă care nu au mai fost niciodată interpretate în acest fel. Este, de asemenea, prima carte care integrează imaginile vizuale, muzica și literatura în contextele sociale locuite de personalitatea melancolică. Etichetându-se ca melancolici, artiștii au creat și au definit o nouă identitate de elită; valoarea lor nu depindea de sângele nobil sau de bogăția materială, ci mai degrabă de talent și intelect.

Prin manipularea elementelor stilistice și a iconografiei, artiștii, de la D rer la Rembrandt, au făcut apel la un public modern timpuriu, a cărui privire era antrenată să discearnă sinele intern invizibil prin intermediul aparențelor și al aluziilor externe. Astăzi, persoana melancolică, creată ca răspuns la forțele alienante și depersonalizante ale lumii moderne, persistă ca întruchipare a geniului retras, introvertit.