Partidul unuia singur: Manifestul singuraticului

Recenzii ale cititorilor

Cartea Anneli Rufus, „Party of One: The Loners' Manifesto”, explorează viețile și experiențele solitarilor, provocând normele societale privind singurătatea. Autoarea oferă o perspectivă asupra naturii de a fi un singuratic, oferind validare și încurajare celor care se identifică cu acest stil de viață. Cu toate acestea, opiniile cu privire la eficiența cărții sunt împărțite, unii cititori lăudând sinceritatea și relatabilitatea acesteia, în timp ce alții îi critică caracterul repetitiv și autenticitatea autorului.

⬤ Insightful and validating for loners, providing a sense of community and understanding.
⬤ Bine documentat, cu un amestec de anecdote și experiențe personale care rezonează cu mulți cititori.
⬤ Stil de scriere încurajator care insuflă speranță și satisfacție în a fi singur.
⬤ Sfidează normele societale și concepțiile greșite despre singurătate, prezentând o viziune mai nuanțată a introversiei.

⬤ Unii cititori consideră cartea repetitivă și lipsită de varietate, ceea ce o face mai puțin atractivă.
⬤ Critici privind autenticitatea autoarei ca o adevărată singuratică, unii considerând-o mai implicată social decât pretinde.
⬤ Câțiva cititori au considerat că cartea ar putea fi deprimantă sau lipsită de un conținut înălțător.
⬤ Unii recenzenți și-au dorit un ghid mai ușor de aplicat pentru singuratici, în loc de relatări istorice și citate.

(pe baza a 236 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Party of One: The Loner's Manifesto

Conținutul cărții:

O apărare esențială a oamenilor pe care lumea iubește să îi înjure - singuraticii - dar fără de care ar fi pierdută

Buddha. Rene Descartes. Emily Dickinson. Greta Garbo. Bobby Fischer. J. D. Salinger: Singuratici, toți - împreună cu 25 % din populația lumii. Singuraticii sunt singuri și așa le place.

Cu toate acestea, în presă, în filme, în folclor și aproape oriunde ne uităm, singuraticii sunt etichetați drept ratați și psihopați, perverși și cazuri de milă, căpcăuni și atentatori nebuni, elitiști și vrăjitoare rele. Prea adesea, singuraticii cred în aceste mesaje și se străduiesc să se schimbe, făcându-se nefericiți în acest proces prin ascunderea adevăratei lor naturi - și ascunzându-se de ea. Singuraticii ca grup merită să fie reevaluați - pentru a-și revendica locul de drept, mai degrabă decât să fie percepuți ca bunuri deteriorate care trebuie "reparate".

În Party of One, Anneli Rufus - o scriitoare premiată și aclamată de critică, cu un talent pe măsură - a creat un tur de forță urgent din punct de vedere moral și convingător din punct de vedere istoric - un argument de mult așteptat în apărarea singuraticului, atunci și acum. Folosindu-se de erudiția facilă a unui polimat pentru a-și susține cauza, adunând dovezi din toate ariile culturale imaginabile, precum și interviuri cu experți și persoane singure din întreaga lume și propria sa analiză bine calibrată, Rufus respinge noțiunea predominantă conform căreia singurătatea nu se poate distinge de singurătate, falsul conform căruia toți cei care sunt singuri nu vor să fie și nu ar fi, dacă ar ști cum.