Păstrarea

Recenzii ale cititorilor

Recenzile la „Păstrarea” de Linda Neal Reising laudă capacitatea acesteia de a evoca emoții și de a crea imagini memorabile prin poezia sa. Cititorii îi apreciază povestirile sincere despre copilărie și familie, infuzate cu nostalgie și referințe culturale. Ei îi descriu scrisul ca fiind clar, plin de compasiune și grațios, făcându-l accesibil unui public larg. În general, cartea este văzută ca o lectură excelentă, lirică, care rezonează cu mulți.

⬤ Evocă o gamă largă de emoții
⬤ imagini memorabile
⬤ scriere clară și plină de compasiune
⬤ accesibilă tuturor cititorilor
⬤ povestire excelentă
⬤ lirică și armonioasă
⬤ surprinde istoria americană.

Nu au fost menționate dezavantaje specifice în recenzii.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Keeping

Conținutul cărții:

Păstrarea este o colecție sinceră care explorează copilăria în Oklahoma rurală, implicarea în lumea naturală și omagierea femeilor. Încă de la primul poem intitulat "Mamele noastre nu ne lăsau să privim", Linda Neal Reising aruncă cititorul în peisajul copilăriei sale, o zonă rurală din Oklahoma, unde minele de plumb și zinc au fost exploatate cu ani în urmă, lăsând "acele guri deschise care nu au înghițit niciodată". Ea continuă să populeze peisajul cu personaje - un tată care a mers la școală cu Mickey Mantle în "Nr. 7 și alți eroi", un văr convins că este vânat de "F. B. I., C. I. A., ruși" și adolescenți care încearcă să navigheze prin adolescență în timpul războiului, preocupați să fie "faroutgroovyheavyman". În această secțiune se întrepătrund rădăcinile amerindiene ale autorului.

A doua secțiune trece la o examinare a lumii naturale, dar chiar și aici, animalele sunt legate de oameni, ca în "Every Little Being", un poem în care ne este prezentat un veterinar care trebuie să eutanasieze animalele nedorite, sau ca în "Coyotes", un poem în care animalele sunt vânate pentru blana lor. Poeta aduce, de asemenea, un omagiu altor femei poete care au încorporat natura în poemele lor, și anume Jane Kenyon și Mary Oliver, pe care Reising le laudă în versul său repetat: "Vreau să văd cu ochii lui Mary".

În cele din urmă, în cea de-a treia secțiune, poeta celebrează femeile aflate în diferite etape ale vieții lor, începând cu "Women at Forty", un răspuns la poemul lui Donald Justice "Men at Forty". Spre deosebire de poemul lui Justice care deplânge îmbătrânirea, lucrarea lui Reising proclamă bucuriile intrării în vârsta mijlocie, când femeile "învață să deschidă/ ușile camerelor în care credeau/ că nu vor intra niciodată". Dar, desigur, există și portrete sfâșietoare ale unor femei dure care își petrec viața muncind prea mult și neapreciindu-se, ca în "Kate" și "Driving Lessons".

În Păstrarea, imaginile, peisajul și emoția joacă un rol important. De asemenea, peste toate poemele se așterne vălul poveștii. Cel mai probabil, cititorii vor pleca de la acest volum cu un portret al unei persoane și al unui loc ascunse, pentru păstrare, în amintirile lor.