Patru povești ciudate de Algernon Blackwood, Ficțiune, Groază, Clasici, Fantezie

Recenzii ale cititorilor

Colecția „Patru povestiri ciudate” de Algernon Blackwood prezintă un amestec de povestiri atmosferice și proză vie. Cartea include patru povestiri care explorează teme de ficțiune ciudată, natură și supranatural. În timp ce unii cititori apreciază atmosfera obsedantă și profunzimea narațiunilor, alții găsesc stilul de scriere prea descriptiv și ritmul lent. În general, fanii ficțiunii ciudate clasice s-ar putea bucura de această colecție, deși s-ar putea să nu placă tuturor.

⬤ Frumos scrisă, cu proză evocatoare.
⬤ Atmosferă puternică și narațiune captivantă.
⬤ Conține povestiri unice și pline de imaginație, în special pentru fanii ficțiunii ciudate clasice.
⬤ Valoare mare, deoarece este gratuit sau la preț redus.
⬤ Oferă teme provocatoare și concluzii deschise.
⬤ Invocă un sentiment de groază și de uimire.

⬤ Poveștile pot fi prea descriptive și cu un ritm lent.
⬤ Unele povești par lungi sau previzibile.
⬤ „Nisipul” este deosebit de lung și s-ar putea să nu satisfacă așteptările tuturor cititorilor.
⬤ Limbajul poate fi dificil pentru cititorii moderni.
⬤ Probleme de navigare observate în formatele electronice din cauza lipsei de structură.

(pe baza a 23 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Four Weird Tales by Algernon Blackwood, Fiction, Horror, Classics, Fantasy

Conținutul cărții:

Blackwood a scris peste 200 de povestiri și 12 romane și este considerat de unii drept cel mai mare scriitor de cărți supranaturale de la începutul secolului XX. Poveștile sale sunt cel mai adesea plasate într-o lume obișnuită, astfel încât, atunci când apar elementele de groază și fantomatice, acestea surprind naratorul și cititorul.

Chiar și cea mai nevinovată întâlnire (ca în "Farmecul zăpezii") se poate transforma într-un eveniment de groază. "Fata stătea în fața lui, foarte aproape îi simțea respirația ei rece pe obraji, părul îi trecea orbitor peste ochi și vântul acela înghețat venea cu ea.

I-a văzut albeața ei apropiindu-se din nou, i se părea că privirea îi trece prin ea în spațiu ca și cum nu ar fi avut chip. "