Pe tema Java

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează transformarea culturii javaneze sub Noua Ordine a lui Suharto, examinând modul în care practicile tradiționale au fost igienizate pentru a sprijini agenda politică a regimului. Ea discută implicațiile acestor schimbări și critică omogenizarea experiențelor culturale din Java.

Cartea este lăudată pentru conceptele sale interesante, ușurința lecturii și observațiile pătrunzătoare privind cultura javaneză și istoria sa. Ea utilizează în mod eficient noțiunea de „tradiții inventate” pentru a critica modul în care Noua Ordine și-a construit agenda naționalistă, iar cercetarea autorului este considerată creativă și inteligentă.

Prezentarea cărții conține trăsături enervante, inclusiv un limbaj excesiv de academic și termeni prost traduși din teoreticienii francezi. Există o tendință de generalizare excesivă a experiențelor javaneze, ceea ce subminează eficiența sa ca etnografie. În plus, critica indirectă a autorului la adresa guvernului ar putea fi considerată deficitară, iar cartea ar putea beneficia de o editare mai strictă pentru a menține claritatea.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

On the Subject of Java

Conținutul cărții:

Care sunt limitele criticii culturale? Care sunt orizonturile? Care sunt implicațiile politice? John Pemberton explorează aceste întrebări în această amplă interpretare etnografică și istorică a discursului cultural din Indonezia începând din 1965. Pemberton analizează în special modul în care aparența de ordine sub regimul represiv al Noii Ordini a lui Soeharto este un efect al unei politici enigmatice bazate pe apeluri de rutină la valorile culturale.

Printr-o relatare etnografică bogat structurată a unor evenimente care variază de la alegeri naționale la nunți, Pemberton elucidează și tulbură în același timp contururile imaginarului cultural al Noii Ordini. El urmărește semnele fugitive ale circumstanțelor care ar putea rezista puterii Noului Ordin prin practici sătești neașteptate, printre spiritele din cimitire și în refugii ascetice.

Cheia acestui studiu este o reexaminare a condițiilor istorice în care apare un discurs al culturii. Oferind o lectură atentă a unui număr de manuscrise din Java Centrală de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, Pemberton subliniază condițiile de formare a cunoașterii în Indonezia de la începutul controlului colonial olandez. Pe măsură ce răstoarnă ipotezele comune privind întâlnirile coloniale, el dezvăluie apariția treptată în aceste texte a unei figuri discursive înscrise în contrast cu prezența tot mai invazivă a olandezilor: o figurație a diferenței care a ajuns să fie numită "Java".