Peasants Into Frenchmen: The Modernization of Rural France, 1870-1914

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Eugene Weber „Țărani în francezi” este foarte apreciată pentru explorarea aprofundată a tranziției țărănimii franceze în timpul celei de-a Treia Republici, subliniind procesele de modernizare și naționalizare care au evoluat de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Deși este lăudată pentru bogăția detaliilor, erudiția și stilul captivant de scriere, unii recenzenți o critică pentru viziunea sa omogenizantă asupra culturii rurale și pentru că este dificil de citit fără cunoștințe de limba franceză.

⬤ O erudiție monumentală și o cercetare meticuloasă susținută de numeroase note de subsol.
⬤ Proză captivantă și clară, adesea umoristică și elegantă.
⬤ Bogată în detalii, cu numeroase anecdote care ilustrează viața în Franța rurală a secolului al XIX-lea.
⬤ Oferă o examinare cuprinzătoare a factorilor care contribuie la formarea unei identități naționale în Franța.
⬤ Foarte recomandat studenților și cercetătorilor istoriei și naționalismului francez.

⬤ Oarecum dens și lung, poate necesita familiarizarea cu limba și istoria franceză.
⬤ O deconectare percepută între părți ale cărții, în special în ceea ce privește realitatea vieții țărănești versus portretul lui Weber.
⬤ Criticii susțin că cartea omogenizează viața rurală, trecând cu vederea diversitatea și bogăția culturilor regionale.
⬤ Anumite pasaje pot părea mai degrabă o transcriere de note decât o narațiune coerentă.

(pe baza a 18 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Franța a realizat unitatea națională mult mai târziu decât se crede. Timp de o sută de ani și mai mult după Revoluție, milioane de țărani au trăit ca într-o lume atemporală, existența lor fiind puțin diferită de cea a generațiilor dinaintea lor.

Autorul acestei lucrări pline de viață, adesea ingenioase și întotdeauna provocatoare, urmărește modul în care Franța a trecut printr-o veritabilă criză de civilizație în primii ani ai Republicii Franceze, pe măsură ce atitudinile și practicile tradiționale s-au prăbușit sub forțele modernizării. Drumurile locale și căile ferate au fost factorii decisivi, aducând regiunile până atunci îndepărtate și inaccesibile în contact ușor cu piețele și marile centre ale lumii moderne.

Produsele industriei au făcut inutile multe dintre abilitățile țăranilor, iar sistemul școlar în expansiune a predat nu numai limba culturii dominante, ci și valorile acesteia, printre care patriotismul. În 1914, Franța devenise în sfârșit La Patrie în fapt, așa cum fusese atât de mult timp în nume.