Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Punishing the Poor de Loic Wacquant este o examinare detaliată a relației dintre bunăstare și politicile penale în contextul neoliberalismului. Wacquant susține că creșterea încarcerării este un răspuns la dezmembrarea sistemelor de asistență socială, care vizează populațiile marginalizate și reflectă ipocrizia ideologiilor de stat. Cartea utilizează atât date calitative, cât și cantitative pentru a-și ilustra teza.
Avantaje:⬤ Analiză provocatoare care leagă bunăstarea și încarcerarea.
⬤ Utilizarea magistrală a limbajului și a metaforelor extinse.
⬤ Oferă o viziune cuprinzătoare asupra politicii de stat neoliberale și a impactului acesteia asupra celor săraci.
⬤ Bogată în statistici și studii de caz, ceea ce face ca argumentele să fie convingătoare.
⬤ Foarte recomandat pentru oricine este interesat de guvernare, sociologie și teorie critică.
Dezavantaje:⬤ Limbaj dens și provocator care poate fi inaccesibil pentru unii cititori.
⬤ Utilizarea ocazională a jargonului academic care poate împiedica înțelegerea.
⬤ Unele date pot fi considerate învechite, având în vedere publicarea cărții în 200
(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Punishing the Poor: The Neoliberal Government of Social Insecurity
Conținutul cărții:
Turnura punitivă a politicii penale din Statele Unite după apogeul mișcării pentru drepturile civile nu răspunde creșterii insecurității penale, ci insecurității sociale generate de fragmentarea muncii salariate și de zdruncinarea ierarhiei etnoraciale. Aceasta se înscrie într-o reconstrucție mai amplă a statului, căsătorindu-se cu o „workfare” restrictivă și o „prisonfare” expansivă în cadrul unei filosofii a behaviorismului moral. Acest program paternalist de penalizare a sărăciei urmărește să limiteze tulburările urbane provocate de dereglementarea economică și să impună proletariatului postindustrial locuri de muncă precare. De asemenea, acest program construiește un teatru strident al moralității civice, pe scena căruia elitele politice pot orchestra vituperarea publică a figurilor deviante - adolescenta „mamă asistată social”, „bătăușul de stradă” din ghetou și „prădătorul sexual” ambulant - și pot acoperi deficitul de legitimitate pe care îl suferă atunci când renunță la misiunea guvernamentală stabilită de protecție socială și economică. Prin aducerea evoluțiilor din domeniul asistenței sociale și al justiției penale într-un cadru analitic unic, atent atât la momentele instrumentale, cât și la cele comunicative ale politicii publice, Punishing the Poor arată că închisoarea nu este un simplu instrument tehnic pentru aplicarea legii, ci o instituție politică de bază.
Și arată că revoluția capitalistă venită de sus, numită neoliberalism, nu presupune apariția unui "guvern mic", ci construirea unui stat penal excesiv de mare și intruziv, profund dăunător idealurilor cetățeniei democratice.
Vizitați site-ul web al autorului.
