People's Car: India industrială și enigmele populismului (Industrial India and the Riddles of Populism)

Titlul original:

People's Car: Industrial India and the Riddles of Populism

Conținutul cărții:

People's Car explorează una dintre mișcările majore de rezistență la achiziția de terenuri de către guvern în vederea amplasării unei fabrici de automobile Tata Motors în Singur, India. Fabrica devine alibiul unor interogații nuanțate, deopotrivă materiale și teoretice, cu privire la rezistență, la realitățile rurale în schimbare din India globalizată și la însăși natura și ideea de pământ. Se întreabă de ce astfel de rezistențe îndelungate împotriva industrializării corporative coexistă cu retorica politică și sloganurile care promovează industrializarea rapidă. Ea susține că astfel de retorici și promisiuni contradictorii vizează sentimente divizate în India rurală, unde pământul este mai mult decât o simplă parcelă agricolă pentru proprietarii mici și marginali din castelele de mijloc care aspiră la un viitor neagricol. People's Car deschide noi perspective prin stabilirea etnografică a incomensurabilității dintre pământ și bani. Această incomensurabilitate sau neechivalență, se arată în carte, conduce în același timp la proteste împotriva achiziționării de terenuri și alimentează cererile de locuri de muncă neagricole și de industrializare, punctul crucial al politicii aspiraționale a castelor medii rurale. Cartea pune sub semnul întrebării tendința dominantă de romantizare a vieții rurale și a protestelor antidezvoltare asociate, care utilizează tropi dihotomici clișeici - Bharat rural vs. India urbană.

Fabrica Tata a fost primită atât cu entuziasm, cât și cu proteste îndelungate în rândul sătenilor ale căror terenuri agricole au fost achiziționate de guvern prin compensații în bani. Deși aceste proteste au culminat cu relocarea fabricii, această relocare a fost urmată, la rândul său, de demonstrații populare în aceleași sate, care au avut ca scop aducerea înapoi a fabricii. Această turnură a evenimentelor ilustrează relația profund ambivalentă a populației generale cu industrializarea, un subiect pe care puține studii privind India și Asia de Sud l-au abordat.

Studiile anterioare privind industrializarea s-au axat, în general, fie pe criticile populiste la adresa dezvoltării, fie pe cererile de dezvoltare. Rareori studiile au examinat ambele părți într-un singur cadru analitic și etnografic, demonstrând modul în care forțele pro și anti-industrializare se alimentează reciproc.