Performanța în arta contemporană

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează evoluția artei performative de la rădăcinile sale din anii '50 și '60 până la locul său actual în cadrul muzeelor, abordând ironia instituționalizării sale. Cartea oferă o imagine de ansamblu istorică și discută diverse forme de performance, inclusiv Happenings și Live Art, punând în același timp la îndoială categorizarea acestor practici și rolul publicului.

Cartea oferă o trecere în revistă cuprinzătoare a artei performance recente și istorice, evidențiind exemplele internaționale și performanțele sociale. Ea încurajează o perspectivă critică asupra categorizării artei performative și recunoaște contribuțiile creative la acest domeniu.

Unele secțiuni pot extinde definiția „spectacolului”, deoarece seamănă mai mult cu Happenings decât cu spectacolele tradiționale. Accentul pus de carte pe muzee o poate face să pară învechită în comparație cu originile mai spontane ale artei performative, iar titlul ar fi putut reflecta mai bine amestecul eclectic de lucrări discutate.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Performance in Contemporary Art

Conținutul cărții:

Desfășoară istoria artei performative și celebrează munca practicienilor contemporani -- o lectură obligatorie atât pentru iubitorii de artă, cât și pentru studenți Uluitor de frumoasă, profund derutantă, puternic emoționantă sau intens tulburătoare - arta spectacolului poate evoca o mare varietate de reacții.

În acest studiu important, Catherine Wood, unul dintre cei mai importanți curatori și scriitori din lume în acest domeniu, oferă cea mai amplă și mai actualizată perspectivă asupra subiectului publicată până acum. Wood propune performanța nu ca un gen separat de crearea de obiecte, ci ca un mediu care a influențat profund forma artei contemporane. De la formele spectaculoase de intimitate realizate de Marina Abramovic la procesiunile de pictură inițiate de Ei Arakawa și la activismul social al Taniei Bruguera, în ultimii 30 de ani au apărut practici extrem de divergente care îmbrățișează lumea sculpturii și a picturii, a spectacolului și a protestului.

Mutând accentul de la "eu" la "noi" și apoi la "el", Performance in Contemporary Art este împărțit în secțiuni care examinează perspectiva individului, a socialului și a obiectului. Wood analizează istoria performance-ului prin prisma practicienilor contemporani: grupul japonez Gutai din anii 1950, neo-concretismul brazilian din anii 1960 și performance-ul feminist de la Womanhouse din Statele Unite în anii 1970 sunt exemple-cheie de precedente istorice care au fost revizitate, reformate sau respinse de artiștii contemporani în secolul XXI.