Pericolele excepționalismului uman: Elemente ale unei antropologii teologice a secolului al XIX-lea

Titlul original:

The Perils of Human Exceptionalism: Elements of a Nineteenth-Century Theological Anthropology

Conținutul cărții:

Pe parcursul secolului al XIX-lea, intelectualii transatlantici au revizuit încet antropologia teologică, sau doctrina umanității văzute în lumina divinului. Treptat, discursul elitei a deposedat umanitatea de statutul său nobil și a centrat-o într-un raport naturalist în care asemănarea cu fauna animală a devenit obiectivul central de evaluare.

Durst susține că antropologiile teologice din toate disciplinele și-au deplasat din ce în ce mai mult atenția de la temele confesionale clasice, cum ar fi sufletul și imaginea lui Dumnezeu, către metodele teologiei naturale și intuiționismului. Acest lucru s-a produs sub forma provocărilor la adresa teologiei din biologie, frenologie, transcendentalism, antiteologie, socialism creștin, intuiționism și experiență religioasă.

Sufletul uman și păcătoșenia umană au găsit, de asemenea, o articulare revizuită în termeni din ce în ce mai conturați de autoritatea culturală a științei. A apărut o abordare subiectivă ascendentă a naturii umane, prin care experiențele religioase, și nu pretențiile teologice la adevăr, au devenit proeminente ca măsuri centrale ale vieții religioase.