Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o examinare detaliată a declinului Imperiului Safavid, cu accent pe teme precum sursele de putere, problemele financiare, religia oficială și organizarea militară. Ea critică relatările istorice tradiționale care atribuie declinul doar dinastiilor ulterioare, susținând în schimb existența unor cauze mai profunde, preexistente. Lucrarea se bazează pe o combinație de surse iraniene și străine și este destinată cititorilor cu cunoștințe prealabile despre contextul istoric.
Avantaje:⬤ Studiul chibzuit al Imperiului Safavid
⬤ teme bine structurate
⬤ bazat pe surse diverse
⬤ evidențiază interrelațiile dintre diferite aspecte ale imperiului
⬤ pune în discuție narațiunile istorice tradiționale.
Dezavantaje:Accentul este pus exclusiv pe Imperiul Safavid, ceea ce poate limita atractivitatea sa pentru cei interesați de comparații mai ample; necesită cunoștințe prealabile despre contextul istoric pentru a fi apreciată pe deplin.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Persia in Crisis: Safavid Decline and the Fall of Isfahan
Conținutul cărții:
I. B. Tauris în asociere cu Iran Heritage Foundation.
Declinul și căderea Iranului Safavid sunt considerate în mod tradițional ca fiind rezultatul natural al stagnării politice și degenerării morale care au caracterizat Iranul Safavid târziu. Persia în criză contestă acest punct de vedere. În această nouă carte revoluționară, Rudi Matthee revizitează sursele tradiționale și introduce altele noi pentru a arunca o privire nouă asupra Iranului Safavid în secolul care a precedat căderea Isfahanului în 1722, care a dus la căderea dinastiei și a inaugurat o lungă perioadă de turbulențe în istoria Iranului. Inerent vulnerabil din cauza mediului fizic al țării, a componenței sale tribale și a unei baze economice reduse, statul safavid a fost slăbit în mod fatal în cursul secolului al XVII-lea. Matthee vede Iranul Safavid ca pe o rețea de alianțe precare supuse unor negocieri perpetue, iar societatea condusă de aceștia ca pe un echilibru nesigur între forțe conflictuale. La sfârșitul secolului al XVII-lea, acest echilibru delicat a trecut de la coeziune la fragmentare.
Un șah din ce în ce mai detașat, legat de palat, o legătură din ce în ce mai slabă între capitală și provinciile periferice, neglijarea armatei de către regim și politicile sale monetare mioape s-au combinat pentru a exacerba mai degrabă decât pentru a remedia problemele existente, lăsând țara cu un conducător prea slab pentru a ține sub control facționalismul și corupția și cu o armată incapabilă să își apere granițele împotriva atacurilor externe ale otomanilor și afganilor. Scena a fost pregătită pentru criza din 1722. Această carte aduce o contribuție majoră la înțelegerea istoriei iraniene și a perioadei care a condus la două sute de ani de declin și eclipsă pentru Iran.
